10 definiții pentru fentă
Explicative DEX
FENTĂ1, fente, s. f. (Sport) Procedeu tehnic care cuprinde un complex de mișcări, executat rapid, în scopul inducerii în eroare a adversarului și al obținerii unui avantaj asupra acestuia. – Din fr. feinte.
FENTĂ1, fente, s. f. (Sport) Procedeu tehnic care cuprinde un complex de mișcări, executat rapid, în scopul inducerii în eroare a adversarului și al obținerii unui avantaj asupra acestuia. – Din fr. feinte.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fentă1 sf [At: DEX / Pl: ~te / E: fr feinte] (Spt) Procedeu (tehnic) ce cuprinde un complex de mișcări executate rapid, în scopul inducerii în eroare a adversarului și al obținerii unui avantaj asupra acestuia.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FENTĂ s.f. (Sport) Mișcare înșelătoare executată pentru derutarea adversarului. ♦ Fandare. [< fr. feinte].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FENTĂ s. f. (sport) complex de mișcări executate rapid pentru derutarea adversarului și obținerea unui avantaj asupra acestuia. (< fr. feinte)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
FENTĂ1 ~e f. sport Manevră de inducere în eroare a adversarului în vederea creării unui avantaj tactic. [G.-D. fentei] /<fr. feinte
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
fentă (tăietură; acțiune înșelătoare) s. f., g.-d. art. fentei; pl. fente
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fentă (tăietură într-o țesătură, acțiune înșelătoare) s. f., g.-d. art. fentei; pl. fente
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fentă (sport, croitorie) s. f., g.-d. art. fentei; pl. fente
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fentă (sport), pl. fente
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Argou
fentă, fente s. f. păcăleală, înșelăciune.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
fentă, fentesubstantiv feminin
- 1. Procedeu tehnic care cuprinde un complex de mișcări, executat rapid, în scopul inducerii în eroare a adversarului și al obținerii unui avantaj asupra acestuia. DEX '09 DN
- 1.1. Fandare. DNsinonime: fandare
-
etimologie:
- feinte DEX '09 DN