fentă² sf vz fantă

fentă¹ sf [At: DEX / Pl: ~te / E: fr feinte] (Spt) Procedeu (tehnic) ce cuprinde un complex de mișcări executate rapid, în scopul inducerii în eroare a adversarului și al obținerii unui avantaj asupra acestuia.

FENTĂ s.f. (Sport) Mișcare înșelătoare executată pentru derutarea adversarului. ♦ Fandare. [< fr. feinte].

FENTĂ s. f. (sport) complex de mișcări executate rapid pentru derutarea adversarului și obținerea unui avantaj asupra acestuia. (< fr. feinte)

FENTĂ² ~e f. Tăietură perpendiculară la un obiect de îmbrăcăminte. ~ la o fustă. [G.-D. fentei] /<fr. fente

FENTĂ¹ ~e f. sport Manevră de inducere în eroare a adversarului în vederea creării unui avantaj tactic. [G.-D. fentei] /<fr. feinte

FANTĂ, fante, s. f. 1. (Tehn.) Deschidere sau crăpătură îngustă (într-un perete). 2. (În forma fentă) Tăietură făcută perpendicular într-o țesătură. Fentă la o fustă. [Var.: fentă s. f.] – Din fr. fente.

fantă sf [At: MARIAN-ȚIȚEICA, F. II, 67 / V: fen~ / Pl: ~te / E: fr fente] 1-2 (Teh) Deschidere sau crăpătură îngustă. 3 (Îf fentă) Tăietură practicată perpendicular într-un obiect de îmbrăcăminte.

fenta vt [At: DN³ / Pzi: ~tez / E: fr feindre] 1 (Spt) A deruta pe adversar prin fente¹. 2 (Pex) A păcăli. 3 (Pex) A înșela. 4 A evita abil o situație neplăcută.

fántă s.f. 1 Deschidere alungită și îngustă (într-un zid) care permite comunicarea unui spațiu închis cu exteriorul. 2 (fiz.) Deschidere dreptunghiulară îngustă, care permite trecerea unui fascicul de radiație; fereastră. 3 (anat.) Structură care se formează în perioada de dezvoltare embrionară a diferitelor organe, reprezentînd o despicătură parțială sau completă a unui organ, care marchează, în general, sediul unui nou orificiu sau fisuri. ◊ Fantă palpebrală = deschiderea dintre pleoape. ♦ Denumire generică pentru o serie de malformații ale feței. 4 Crăpătură liniară în gheață, de mare adîncime. 5 (în forma „fentă”) Tăietură practicată perpendicular într-o țesătură. Fantă la o fustă. • pl. -e. și féntă s.f. / <fr. fente <lat. finditus <findĕre „a despica, a crăpa”.

FANTĂ, fante, s. f. 1. (Tehn.) Deschidere sau crăpătură îngustă (într-un perete). 2. (În forma fentă) Tăietură practicată perpendicular într-o țesătură. Fentă la o fustă. [Var.: fentă s. f.] – Din fr. fente.

FANTĂ, fante, s. f. (Tehn.) Deschidere lungă și îngustă într-un perete; crăpătură.

FANTĂ s.f. Deschidere strîmtă care permite comunicarea unui spațiu închis cu exteriorul; crăpătură. [< fr. fente].

FENTA vb. I. tr., intr. (Sport) A face o mișcare menită să-l deruteze pe adversar; a fanda (la scrimă). [< fr. feinter].

FANTĂ s. f. 1. deschidere alungită și îngustă care permite comunicarea unui spațiu închis cu exteriorul. 2. crăpătură liniară în gheață, de mare adâncime. (< fr. fente)

FENTA vb. tr., intr. (sport) a face o mișcare menită să-l deruteze pe adversar; (p. ext.) a păcăli, a înșela. (< fr. feinter)

FANTĂ ~e f. 1) Deschizătură îngustă pentru comunicarea unui spațiu închis cu exteriorul. 2) v. FENTĂ². [G.-D. fantei] /<fr. fente

fentă (tăietură; acțiune înșelătoare) s. f., g.-d. art. fentei; pl. fente

fentă (tăietură într-o țesătură, acțiune înșelătoare) s. f., g.-d. art. fentei; pl. fente

fentă (sport, croitorie) s. f., g.-d. art. fentei; pl. fente

fentă (sport), pl. fente

fantă (deschizătură) s. f., g.-d. art. fantei; pl. fante

fenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fentez, 3 fentează; conj. prez. 1 sg. să fentez, 3 să fenteze

fantă (deschizătură) s. f., g.-d. art. fantei; pl. fante

*fenta (a ~) vb., ind. prez. 3 fentează

fantă (tehn.) s. f., g.-d. art. fantei; pl. fante

fenta vb., ind. prez. 1 sg. fentez, 3 sg. și pl. fentează

fantă (tehnică), pl. fante

FANTĂ deschidere sau secțiune în profilul aerodinamic cu rol de stabilizare, direcție etc.

fentă, fente s. f. păcăleală, înșelăciune.

fenta, fentez v. t. a înșela, a păcăli

FANTĂ s. 1. (TEHN.) crăpătură. 2. (FIZ.) fereastră.

FANTĂ s. 1. (TEHN.) crăpătură. 2. (FIZ.) fereastră.