FENICUL, feniculi, s. m. Plantă erbacee înaltă, cu frunze penate, cu flori mici, galbene, ale cărei semințe conțin un ulei eteric folosit în alimentație și farmacie (Foeniculum vulgare). – Din lat. Foeniculum [vulgare], denumirea științifică a plantei.

fenicul sm [At: DEX / Pl: ~i / E: lat Foeniculum (vulgare)] Plantă erbacee înaltă, cu frunze penate, cu flori mici, galbene, ale cărei semințe conțin un ulei eteric folosit în alimentație și în farmacie Si: (pop) molură, (reg) fenicel, fenhiel (Foeniculum vulgare).

FENICUL, feniculi, s. m. Plantă erbacee înaltă, cu frunze penate, cu flori mici, galbene, ale cărei semințe conțin un ulei eteric folosit în alimentație și farmacie (Foeniculum vulgare). – Din lat. Foeniculum [vulgare], numele științific al plantei.

FENICUL s. m. plantă erbacee înaltă, cu flori mici, galbene, din ale cărei semințe se extrage un ulei eteric. (< lat. foeniculum)

FENIC adj. (În sintagma) Acid fenic = fenol (1). – Din fr. phénique.

fenic² sm vz finic¹

fenic³ sm vz finic²

fenic¹ am [At: DA / Pl: ~ici / E: fr phénique] (Chm; îs) Acid ~ Fenol (1).

finic¹ sm [At: VARLAAM, C. 88 / V: ~s, fen~ / Pl: ~ici, ~uri sn / E: vsl финик] (Bot; înv) Curmal (Phoenix dactylifera).

finic² sm [At: JAHRESBER. X, 186/ V: (Buc) fen~ / Pl: ~ici / E: ger Pfennig, (săs) fennik] (Trs; înv) Ban² (1).

finic³ sm [At: JIPESCU, O. 147 / V: hi~ / Pl: ~ici / E: fin² + -ic] (Rar) 1-3 Finișor (1-3).

finics sm vz finic¹

FENIC adj. m. (În sintagma) Acid fenic = fenol (1). – Din fr. phénique.

FENIC adj. m. (Chim.; învechit, numai în expr.) Acid fenic = fenol (1).

FENIC adj.m. Acid fenic = fenol. [< fr. phénique].

FENIC adj. acid ~ = fenol; acid carbolic. (< fr. phénique)

FENIC adj.: Acid ~ acid carbolic; fenol. /<fr. phénique

fenic a. se zice de un acid obținut prin distilarea gudronului de huilă și întrebuințat, în disoluțiune, ca dezinfectant.

finic m. (învechit) Bot. curmal. [De origină slavo-greacă].

*fénic, -ă adj. (d. fenol). Chim. Acid fenic, sin. cu fenol.

finíc m. (vsl. finikŭ, ngr. finix, vgr. phoînix). Vechĭ. Fenice, curmal (phóenix dactilífera). Fenice, o pasăre din poveștĭ. Purpură.

fenicul s. m., pl. feniculi

fenicul s. m., pl. feniculi

fenicul s. m., pl. feniculi

fenic adj. m. (acid ~)

+finic² s. m., pl. finici

fenic adj. m.

fenic adj. m.

FINIC s. v. curmal.

finic s. v. CURMAL.

finic (finici), s. m. – Centimă dintr-o coroană austriacă. Var. pfenig (sec. XVII). Germ. Pfennig (DAR). Trans., înv.

finic (finici), s. m. – 1. Palmier, curmal. – 2. Fenix. Ngr. φοίνιξ, prin intermediul sl. finikŭ (cf. Vasmer, Gr., 60). Sec. XVIII, înv. – Der. finică, s. f. (înv., curmală); finicet, s. n. (înv., pădure de palmieri).

finic², finici, s.m. (înv.) ban, filer.

FENICÚL ({s} lat. foeniculum) s. m. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, înaltă până la 2 m, având frunze penate cu segmente înguste și flori mici galbene (Foeniculum vulgare). Se cultivă pentru semințele sale, care conțin 3-7% ulei eteric, folosit în medicină și în industria alimentară. ◊ F. de Florența = varietate de f. (de la care se consumă pețiolii frunzelor), cultivată ca legumă în S Europei.

finic, finici s. m. Palmier-curmal din țările calde, cu ale cărui ramuri a fost întâmpinat Iisus la intrarea Sa triumfală în Ierusalim. – Din sl. finikŭ.

FOENICULUM Mill., MOLURĂ, FENICUL, fam. Umbelliferae. Gen originar din regiunile mediteraneene, cca 4 specii, erbacee, bienale sau perene, glaucescente, aromatice, foarte înalte, cilindrice, cu tulpini noduroase în dreptul inserțiunii pețiolurilor. Frunze, în general alterne, cu vagine dezvoltate, amplexicaule, palmat-penat-sectate. Flori galbene (5 sepale cu dinți slab conturați, 5 petale rotunjite și rulate, 5 Stamine, lipsite de involucru și involucel) dispuse în umbele. Fructe aproape cilindrice.