finic¹ sm [At: VARLAAM, C. 88 / V: ~s, fen~ / Pl: ~ici, ~uri sn / E: vsl финик] (Bot; înv) Curmal (Phoenix dactylifera).

finic² sm [At: JAHRESBER. X, 186/ V: (Buc) fen~ / Pl: ~ici / E: ger Pfennig, (săs) fennik] (Trs; înv) Ban² (1).

finic³ sm [At: JIPESCU, O. 147 / V: hi~ / Pl: ~ici / E: fin² + -ic] (Rar) 1-3 Finișor (1-3).

‡FINIC sm. 🌿 Curmal [vsl. < gr.].

finic m. (învechit) Bot. curmal. [De origină slavo-greacă].

finíc m. (vsl. finikŭ, ngr. finix, vgr. phoînix). Vechĭ. Fenice, curmal (phóenix dactilífera). Fenice, o pasăre din poveștĭ. Purpură.

fenic³ sm vz finic²

fenic² sm vz finic¹

finics sm vz finic¹

+finic² s. m., pl. finici

finic (finici), s. m. – 1. Palmier, curmal. – 2. Fenix. Ngr. φοίνιξ, prin intermediul sl. finikŭ (cf. Vasmer, Gr., 60). Sec. XVIII, înv. – Der. finică, s. f. (înv., curmală); finicet, s. n. (înv., pădure de palmieri).

finic (finici), s. m. – Centimă dintr-o coroană austriacă. Var. pfenig (sec. XVII). Germ. Pfennig (DAR). Trans., înv.

finic, finici s. m. Palmier-curmal din țările calde, cu ale cărui ramuri a fost întâmpinat Iisus la intrarea Sa triumfală în Ierusalim. – Din sl. finikŭ.

FINIC s. v. curmal.

finic s. v. CURMAL.

finic², finici, s.m. (înv.) ban, filer.