2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FENÍCUL, feniculi, s. m. Plantă erbacee înaltă, cu frunze penate, cu flori mici, galbene, ale cărei semințe conțin un ulei eteric folosit în alimentație și farmacie (Foeniculum vulgare). – Din lat. Foeniculum [vulgare], denumirea științifică a plantei.

fenicul sm [At: DEX / Pl: ~i / E: lat Foeniculum (vulgare)] Plantă erbacee înaltă, cu frunze penate, cu flori mici, galbene, ale cărei semințe conțin un ulei eteric folosit în alimentație și în farmacie Si: (pop) molură, (reg) fenicel, fenhiel (Foeniculum vulgare).

FENÍCUL, feniculi, s. m. Plantă erbacee înaltă, cu frunze penate, cu flori mici, galbene, ale cărei semințe conțin un ulei eteric folosit în alimentație și farmacie (Foeniculum vulgare). – Din lat. Foeniculum [vulgare], numele științific al plantei.

FENÍCUL s. m. plantă erbacee înaltă, cu flori mici, galbene, din ale cărei semințe se extrage un ulei eteric. (< lat. foeniculum)

FÉNIC adj. (În sintagma) Acid fenic = fenol (1). – Din fr. phénique.

fenic1 am [At: DA / Pl: ~ici / E: fr phénique] (Chm; îs) Acid ~ Fenol (1).

FÉNIC adj. m. (În sintagma) Acid fenic = fenol (1). – Din fr. phénique.

FÉNIC adj. m. (Chim.; învechit, numai în expr.) Acid fenic = fenol (1).

FÉNIC adj.m. Acid fenic = fenol. [< fr. phénique].

FÉNIC adj. acid ~ = fenol; acid carbolic. (< fr. phénique)

FÉNIC adj.: Acid ~ acid carbolic; fenol. /<fr. phénique

fenic a. se zice de un acid obținut prin distilarea gudronului de huilă și întrebuințat, în disoluțiune, ca dezinfectant.

*fénic, -ă adj. (d. fenol). Chim. Acid fenic, sin. cu fenol.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fenícul s. m., pl. fenículi

fenícul s. m., pl. fenículi


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FENICÚL ({s} lat. foeniculum) s. m. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, înaltă până la 2 m, având frunze penate cu segmente înguste și flori mici galbene (Foeniculum vulgare). Se cultivă pentru semințele sale, care conțin 3-7% ulei eteric, folosit în medicină și în industria alimentară. ◊ F. de Florența = varietate de f. (de la care se consumă pețiolii frunzelor), cultivată ca legumă în S Europei.

FOENICULUM Mill., MOLURĂ, FENICUL, fam. Umbelliferae. Gen originar din regiunile mediteraneene, cca 4 specii, erbacee, bienale sau perene, glaucescente, aromatice, foarte înalte, cilindrice, cu tulpini noduroase în dreptul inserțiunii pețiolurilor. Frunze, în general alterne, cu vagine dezvoltate, amplexicaule, palmat-penat-sectate. Flori galbene (5 sepale cu dinți slab conturați, 5 petale rotunjite și rulate, 5 Stamine, lipsite de involucru și involucel) dispuse în umbele. Fructe aproape cilindrice.

Intrare: fenicul
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fenicul
  • feniculul
  • feniculu‑
plural
  • feniculi
  • feniculii
genitiv-dativ singular
  • fenicul
  • feniculului
plural
  • feniculi
  • feniculilor
vocativ singular
plural
Intrare: fenic
adjectiv masculin (AM13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fenic
  • fenicul
  • fenicu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • fenic
  • fenicului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fenicul

  • 1. Plantă erbacee înaltă, cu frunze penate, cu flori mici, galbene, ale cărei semințe conțin un ulei eteric folosit în alimentație și farmacie (Foeniculum vulgare).
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

fenic

etimologie: