FENIC adj. (În sintagma) Acid fenic = fenol (1). – Din fr. phénique.

fenic¹ am [At: DA / Pl: ~ici / E: fr phénique] (Chm; îs) Acid ~ Fenol (1).

fenic³ sm vz finic²

fenic² sm vz finic¹

FENIC adj. m. (În sintagma) Acid fenic = fenol (1). – Din fr. phénique.

FENIC adj. m. (Chim.; învechit, numai în expr.) Acid fenic = fenol (1).

FENIC adj.m. Acid fenic = fenol. [< fr. phénique].

FENIC adj. acid ~ = fenol; acid carbolic. (< fr. phénique)

FENIC adj.: Acid ~ acid carbolic; fenol. /<fr. phénique

fenic a. se zice de un acid obținut prin distilarea gudronului de huilă și întrebuințat, în disoluțiune, ca dezinfectant.

*fénic, -ă adj. (d. fenol). Chim. Acid fenic, sin. cu fenol.

finic¹ sm [At: VARLAAM, C. 88 / V: ~s, fen~ / Pl: ~ici, ~uri sn / E: vsl финик] (Bot; înv) Curmal (Phoenix dactylifera).

finic² sm [At: JAHRESBER. X, 186/ V: (Buc) fen~ / Pl: ~ici / E: ger Pfennig, (săs) fennik] (Trs; înv) Ban² (1).

finic³ sm [At: JIPESCU, O. 147 / V: hi~ / Pl: ~ici / E: fin² + -ic] (Rar) 1-3 Finișor (1-3).

finics sm vz finic¹

finic m. (învechit) Bot. curmal. [De origină slavo-greacă].

finíc m. (vsl. finikŭ, ngr. finix, vgr. phoînix). Vechĭ. Fenice, curmal (phóenix dactilífera). Fenice, o pasăre din poveștĭ. Purpură.

fenic adj. m. (acid ~)

fenic adj. m.

fenic adj. m.

+finic² s. m., pl. finici

FINIC s. v. curmal.

finic s. v. CURMAL.

finic (finici), s. m. – Centimă dintr-o coroană austriacă. Var. pfenig (sec. XVII). Germ. Pfennig (DAR). Trans., înv.

finic (finici), s. m. – 1. Palmier, curmal. – 2. Fenix. Ngr. φοίνιξ, prin intermediul sl. finikŭ (cf. Vasmer, Gr., 60). Sec. XVIII, înv. – Der. finică, s. f. (înv., curmală); finicet, s. n. (înv., pădure de palmieri).

finic², finici, s.m. (înv.) ban, filer.

finic, finici s. m. Palmier-curmal din țările calde, cu ale cărui ramuri a fost întâmpinat Iisus la intrarea Sa triumfală în Ierusalim. – Din sl. finikŭ.