fen sn [At: MACAROVICI, CH. 456 / Pl: ~i / E: nct] (Chm; înv) Benzen.

FEN¹ s. n. (biol.) caracter fenoptic condiționat genetic. (< fen/otip)

-FEN³ elem. feno-.

FEN² s. m. 1. veche unitate de măsură chineză pentru suprafețe, de 61,44 m². 2. monedă divizionară în China, a suta parte dintr-un yuan (= 10 jiao). (< fr. fen)

feno- [At: DN³ / E: fr phéno] Element prim de compunere savantă cu semnificația „(de)apariție”, „revenire”.

FENO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(de) apariție”, „revenire”. [< fr. phéno-, cf. gr. phainein – a apărea].

-FENIE elem. feno-.

FENO-, -FEN, -FENIE elem. „apariție”, „revenire”. (< fr. phéno-, -phène, -phénie, cf. gr. phainein, a apărea)

fen s. n.

FEN-, v. FENO-. □ ~acant (v. -acant), adj., cu spini vizibili; ~anter (v. -anter), adj., cu antere evidente.

-FEN „aparent, evident, vizibil”. ◊ gr. phaino, ein „a apărea” > fr. -phène și -phaen, germ. -phaen, engl. id. > rom. -fen.

-FENIE „apariție, aparență, înfățișare”. ◊ gr. phaino, phainein „a apărea” > fr. -phénie, germ. -phänie, engl. -phaeny > rom. -fenie.

FENO- „apariție, revenire, strălucire, vizibil, aparent”. ◊ gr. phaino, ein „a apărea, a străluci” > fr. phéno-, germ. phäno-, it. feno-, engl. pheno- > rom. feno-. □ ~citologie (v. cito-, v. -logie₁), s. f., studiul citologic al relațiilor dintre modificările nucleului celular și histogeneză; ~clin (v. -clin), s. n., variantă clonală cu manifestări fenotipice particulare; ~dem (v. -dem), s. n., populație cu caractere fenotipice distincte; ~copie (v. -copie), s. f., mutație neereditară în fenogeneza unui genotip sub influența factorilor externi; ~fază (v. -fază), s. f., etapă din periodicitatea dezvoltării în viața plantelor (germinare, înflorire etc.); ~gam (v. -gam), adj., fanerogamă; ~geneză (v. -geneză), s. f., formare ontogenetică a caracterelor ereditare sub influența tuturor factorilor genetici ai organismului în cadrul condițiilor de mediu; ~logie (v. -logie₁), s. f., știință care se ocupă cu studiul și cu stabilirea legăturilor dintre fazele de vegetație ale plantelor și anotimpurilor; ~plaste (v. -plaste), s. n. pl., materiale plastice obținute pe bază de acid fenic; ~spermie (v. -spermie), s. f., stare a unei semințe abortive; ~termic (v. -termic), adj., cu considerarea factorilor termici în raport cu fenologia; ~tip (v. -tip), s. n., ansamblu de însușiri particulare, manifestate vizibil la un organism, și formate în procesul dezvoltării sale individuale; ~tipie (v. -tipic), adj., referitor la fenotip.