4 intrări
8 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
fen sn [At: MACAROVICI, CH. 456 / Pl: ~i / E: nct] (Chm; înv) Benzen.
FEN1 s. n. (biol.) caracter fenoptic condiționat genetic. (< fen/otip)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
FEN2 s. m. 1. veche unitate de măsură chineză pentru suprafețe, de 61,44 m2. 2. monedă divizionară în China, a suta parte dintr-un yuan (= 10 jiao). (< fr. fen)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
-FEN3 elem. feno-.
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
FENO-, -FÉN, -FENÍE elem. „apariție”, „revenire”. (< fr. phéno-, -phène, -phénie, cf. gr. phainein, a apărea)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fen s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
FEN-, v. FENO-. □ ~acant (v. -acant), adj., cu spini vizibili; ~anter (v. -anter), adj., cu antere evidente.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
-FEN „aparent, evident, vizibil”. ◊ gr. phaino, ein „a apărea” > fr. -phène și -phaen, germ. -phaen, engl. id. > rom. -fen.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||