4 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fen sn [At: MACAROVICI, CH. 456 / Pl: ~i / E: nct] (Chm; înv) Benzen.

FEN1 s. n. (biol.) caracter fenoptic condiționat genetic. (< fen/otip)

FEN2 s. m. 1. veche unitate de măsură chineză pentru suprafețe, de 61,44 m2. 2. monedă divizionară în China, a suta parte dintr-un yuan (= 10 jiao). (< fr. fen)

FENO-, -FÉN, -FENÍE elem. „apariție”, „revenire”. (< fr. phéno-, -phène, -phénie, cf. gr. phainein, a apărea)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

FEN-, v. FENO-.~acant (v. -acant), adj., cu spini vizibili; ~anter (v. -anter), adj., cu antere evidente.

-FEN „aparent, evident, vizibil”. ◊ gr. phaino, ein „a apărea” > fr. -phène și -phaen, germ. -phaen, engl. id. > rom. -fen.

Intrare: fen (pref.)
fen (pref.)
prefix (I7-P)
  • fen
Intrare: fen (subst. - biologie)
fen1 (subst. - biologie) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fen
  • fenul
  • fenu‑
plural
  • fene
  • fenele
genitiv-dativ singular
  • fen
  • fenului
plural
  • fene
  • fenelor
vocativ singular
plural
Intrare: fen (subst. - măsură)
fen2 (subst. - măsură) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fen
  • fenul
  • fenu‑
plural
  • feni
  • fenii
genitiv-dativ singular
  • fen
  • fenului
plural
  • feni
  • fenilor
vocativ singular
plural
Intrare: fen (suf.)
fen (suf.)
sufix (I7-S)
  • fen
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)