14 definiții pentru benzen


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BENZÉN s. m. Hidrocarbură lichidă, incoloră, insolubilă în apă, extrasă din gudroanele cărbunilor de pământ sau din petrol, care se folosește ca decolorant, ca materie primă la fabricarea unor compuși organici etc. – Din fr. benzène.

benzén sm [At: DEX2 / Pl: ~i / E: fr benzène] (Chm) Hidrocarbură lichidă, incoloră, insolubilă în apă, extrasă din gudroanele cărbunilor de pământ sau din petrol, care se folosește ca decolorant, ca materie primă la fabricarea unor compuși organici etc.

BENZÉN, benzeni, s. m. Hidrocarbură lichidă, incoloră, insolubilă în apă, extrasă din gudroanele cărbunilor de pământ sau din petrol, și care se folosește, ca decolorant, ca materie primă la fabricarea unor compuși organici etc. – Din fr. benzène.

BENZÉN s. n. Lichid incolor, obținut din gudroanele cărbunilor de pămînt și folosit ca dizolvant, ca combustibil și ca materie primă în fabricarea coloranților și a unor produse farmaceutice.

BENZÉN, benzeni, s. m. Hidrocarbură lichidă, incoloră, obținută din gudroanele cărbunilor de pământ sau din petrol, folosită ca decolorant, ca materie primă la fabricarea unor compuși organici etc. – Fr. benzène.

BENZÉN s.n. Hidrocarbură lichidă incoloră obținută din gudronul de huilă și întrebuințată larg în industrie; benzol. [Pl. -nuri (s.m.) -ni. / < fr. benzène].

BENZÉN s. m. hidrocarbură aromatică, lichid incolor, volatil, din gudronul de huilă și întrebuințată larg în industrie. (< fr. benzène)

BENZÉN ~i m. Hidrocarbură lichidă incoloră, extrasă din gudronul de huilă și din petrol, având diferite întrebuințări în industria chimică, farmaceutică, a parfumurilor etc. /<fr. benzene

*benzén n. (d. benzóe). Chim. Un lichid mobil incolor, cu miros plăcut, cu densitatea de 0,85. Se topește la +60 și ferbe la 830,5. Absoarbe razele ultraviolete. A fost extras de Faraday ĭar sinteza ĭ-a făcut-o Berthelot la 1865 (C6H6).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

benzén s. m., pl. benzéni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BENZÉN s. (CHIM.) benzol. (~ul este un lichid incolor volatil.)

BENZEN s. (CHIM.) benzol. (~ este un lichid incolor volatil.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BENZÉN (< fr. {i}) s. m. Substanță chimică, cap de serie al hidrocarburilor aromatice; lichid incolor volatil, insolubil în apă, solubil în alcool în orice proporție, obținut din gazele de cocserie, din gudroanele cărbunilor de pămînt sau din fracțiile petroliere bogate în hidrocarburi aromatice; este materia primă importantă la fabricarea unor compuși organici (anilină, nitrobenzen, stiren, fenol, hexaclorciclohexan etc.), în sinteza coloranților, a medicamentelor, a parfumurilor; bun solvent. Impropriu este numit benzol.

Intrare: benzen
benzen1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • benzen
  • benzenul
  • benzenu‑
plural
  • benzeni
  • benzenii
genitiv-dativ singular
  • benzen
  • benzenului
plural
  • benzeni
  • benzenilor
vocativ singular
plural
benzen2 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • benzen
  • benzenul
  • benzenu‑
plural
  • benzenuri
  • benzenurile
genitiv-dativ singular
  • benzen
  • benzenului
plural
  • benzenuri
  • benzenurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

benzen

  • 1. Hidrocarbură lichidă, incoloră, insolubilă în apă, extrasă din gudroanele cărbunilor de pământ sau din petrol, care se folosește ca decolorant, ca materie primă la fabricarea unor compuși organici etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: benzol

etimologie: