3 definiții pentru fen (biol., chim.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
fen sn [At: MACAROVICI, CH. 456 / Pl: ~i / E: nct] (Chm; înv) Benzen.
FEN1 s. n. (biol.) caracter fenoptic condiționat genetic. (< fen/otip)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fen s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: fen (biol., chim.)
fen1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
fen, fenesubstantiv neutru
- 1. Caracter fenoptic condiționat genetic. MDN '00
- 2. Benzen. MDA2sinonime: benzen
etimologie:
- fenotip MDN '00