2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FELURÍT, -Ă, feluriți, -te, adj. Variat, divers; diferit, deosebit (de altceva). [Var.: (reg.) feliurít, -ă adj.] – V. feluri.

FELURÍT, -Ă, feluriți, -te, adj. Variat, divers; diferit, deosebit (de altceva). [Var.: (reg.) feliurít, -ă adj.] – V. feluri.

felurit, ~ă [At: I. IONESCU, C. 100/4 / V: (Mol) ~liu~ / E: feluri] 1 a Variat. 2-3 a, av Diferit.

FELURÍT, -Ă, feluriți, -te, adj. Variat, divers; diferit, deosebit (de altceva). Îl întrebam cu cea mai mare curiozitate o grămadă de lucruri felurite. SADOVEANU, O. VII 230. La Iași, băiete, se vorbește despre tine Felurite verzi ș-uscate, cîte nici în cap nu-ți vine! HASDEU, R. V. 59. Fumul întuneca odaia și vorba felurită se curmezeșea (= se întretăia). RUSSO, O. 47. ◊ (Adverbial) [Biserica Curții de Argeș] se străvedea ca într-o colivie, printre ale cării grosolane zăbrele se zăreau, chiar de acum strălucitoare, tuleiele-i de marmoră, unele felurit împletite, altele viu colorate. ODOBESCU, S. II 503. – Variantă: (regional) feliurít,-ă (CREANGĂ, P. 106) adj.

FELURÍT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre un întreg) Care constă din elemente de origine diferită; divers; eterogen. 2) la pl. (despre elemente) Care sunt de natură eterogenă. /feluri + suf. ~it

felurít, -ă adj. Divers, de tot felu: felurițĭ oamenĭ. Adv. În mod felurit.

FELIURÍT, -Ă adj. v. felurit.

FELURÍ, feluresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se diferenția, a varia. – Din fel.

FELURÍ, feluresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se diferenția, a varia. – Din fel.

feluri [At: MARCOVICI, D. 371/14 / V: (Mol) ~liu~ / Pzi: ~resc / E: fel] (Înv) 1 vt A aduce transformări. 2 vr A deveni tot mai variat.

FELURÍ, feluresc, vb. IV. Refl. (Învechit, rar) A se diferenția, a varia. Naravurile-n lume prea mult s-au felurit. NEGRUZZI, S. II 222.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

felurít adj. m., pl. feluríți; f. felurítă, pl. feluríte; g.-d. pl. (antepus, neprecedat de alt determinant cu formă cauzală marcată) felurítor / ac. m. a, la feluríți, f. a, la feluríte (opiniile feluritor oameni / acestor feluriți oameni, a feluriți oameni)

felurí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. felurésc, imperf. 3 sg. felureá; conj. prez. 3 să felureáscă

felurí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. felurésc, imperf. 3 sg. felureá; conj. prez. 3 sg. și pl. felureáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FELURÍT adj. 1. v. variat. 2. v. amestecat. 3. v. divers.

FELURIT adj. 1. deosebit, diferit, divers, variat, (înv. și pop.) osebit, (înv.) despărțit, variu. (Un sortiment ~ de mărfuri.) 2. amestecat, diferit, eterogen, împestrițat, pestriț, variat, (reg.) mistreț. (Elemente ~.) 3. diferit, divers, pestriț, variat. (Un public ~.)

FELURÍ vb. v. deosebi, diferenția, diferi, varia.

feluri vb. v. DEOSEBI. DIFERENȚIA. DIFERI. VARIA.

Intrare: felurit
felurit1 adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • felurit
  • feluritul
  • feluritu‑
  • feluri
  • felurita
plural
  • feluriți
  • feluriții
  • felurite
  • feluritele
genitiv-dativ singular
  • felurit
  • feluritului
  • felurite
  • feluritei
plural
  • feluriți
  • feluriților
  • felurite
  • feluritelor
vocativ singular
plural
felurit2
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P18)
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
plural
  • feluriți
  • felurite
genitiv-dativ singular
plural
  • feluritor
  • feluritor
feliurit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • feliurit
  • feliuritul
  • feliuritu‑
  • feliuri
  • feliurita
plural
  • feliuriți
  • feliuriții
  • feliurite
  • feliuritele
genitiv-dativ singular
  • feliurit
  • feliuritului
  • feliurite
  • feliuritei
plural
  • feliuriți
  • feliuriților
  • feliurite
  • feliuritelor
vocativ singular
plural
Intrare: feluri
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • feluri
  • felurire
  • felurit
  • feluritu‑
  • felurind
  • felurindu‑
singular plural
  • felurește
  • feluriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • feluresc
(să)
  • feluresc
  • feluream
  • felurii
  • felurisem
a II-a (tu)
  • felurești
(să)
  • felurești
  • felureai
  • feluriși
  • feluriseși
a III-a (el, ea)
  • felurește
(să)
  • felurească
  • felurea
  • feluri
  • felurise
plural I (noi)
  • felurim
(să)
  • felurim
  • feluream
  • felurirăm
  • feluriserăm
  • felurisem
a II-a (voi)
  • feluriți
(să)
  • feluriți
  • felureați
  • felurirăți
  • feluriserăți
  • feluriseți
a III-a (ei, ele)
  • feluresc
(să)
  • felurească
  • felureau
  • feluri
  • feluriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

felurit feliurit

  • 1. Diferit, deosebit (de altceva).
    exemple
    • Îl întrebam cu cea mai mare curiozitate o grămadă de lucruri felurite. SADOVEANU, O. VII 230.
      surse: DLRLC
    • La Iași, băiete, se vorbește despre tine Felurite verzi ș-uscate, cîte nici în cap nu-ți vine! HASDEU, R. V. 59.
      surse: DLRLC
    • Fumul întuneca odaia și vorba felurită se curmezeșea (= se întretăia). RUSSO, O. 47.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial [Biserica Curții de Argeș] se străvedea ca într-o colivie, printre ale cării grosolane zăbrele se zăreau, chiar de acum strălucitoare, tuleiele-i de marmoră, unele felurit împletite, altele viu colorate. ODOBESCU, S. II 503.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi feluri
    surse: DEX '98 DEX '09

feluri

etimologie:

  • fel
    surse: DEX '98 DEX '09