2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FECUNDÁRE, fecundări, s. f. Acțiunea de a fecunda și rezultatul ei; fecundație, fecundat1. – V. fecunda.

FECUNDÁRE, fecundări, s. f. Acțiunea de a fecunda și rezultatul ei; fecundație, fecundat1. – V. fecunda.

fecundare sf [At: DA / Pl: ~dări / E: fecundare] 1 Proces în urma căruia are loc procrearea. 2 (Îs) ~ în vitro Fecundare efectuată în laborator Si: fertilizare în vitro.

FECUNDÁRE, fecundări, s. f. Acțiunea de a fecunda.

FECUNDÁRE s.f. Acțiunea de a fecunda și rezultatul ei; fecundație, fecundat. [< fecunda].

FECUNDÁ, fecundez, vb. I. Tranz. A provoca o fecundație, a face să procreeze. – Din fr. féconder, lat. fecundare.

FECUNDÁ, fecundez, vb. I. Tranz. A provoca o fecundație, a face să procreeze. – Din fr. féconder, lat. fecundare.

fecunda vt [At: DA / Pzi: ~dez / E: lat fecundare, fr féconder] A face să procreeze.

FECUNDÁ, fecundez, vb. I. Tranz. A provoca procesul fecundației, a pune în stare de procreație. ◊ Intranz. (Poetic) Soarele arde cîmpiile și în aer se împrăștie mirosul voluptos al pămîntului care fecundează. DEMETRESCU, O. 148.

FECUNDÁ vb. I. tr. A provoca fecundație, a pune în stare de procreație. [< lat. fecundare, cf. fr. féconder].

FECUNDÁ vb. tr. a face fecund; a provoca fecundația. (< fr. féconder, lat. fecundare)

A SE FECUNDÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A provoca apariția unui germen prin unirea a două celule de sex opus (în vederea procreării). /<fr. féconder, lat. fecundare

A FECUNDÁ ~éz tranz. A provoca procesul fecundației; a face să procreeze. /<fr. féconder, lat. fecundare

*fecundațiúne f. (lat. fecundátio, -ónis). Acțiunea de a fecunda. – Și -áție și -áre.

*fecundéz v. tr. (lat. fecundare). Fac fecund, fac productiv.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fecundáre s. f., g.-d. art. fecundắrii; pl. fecundắri

fecundáre s. f., g.-d. art. fecundării; pl. fecundări

fecundá (a ~) vb., ind. prez. 3 fecundeáză

fecundá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. fecundeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FECUNDARE s. fecundație. (Proces de ~.)

arată toate definițiile

Intrare: fecundare
fecundare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fecundare
  • fecundarea
plural
  • fecundări
  • fecundările
genitiv-dativ singular
  • fecundări
  • fecundării
plural
  • fecundări
  • fecundărilor
vocativ singular
plural
Intrare: fecunda
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fecunda
  • fecundare
  • fecundat
  • fecundatu‑
  • fecundând
  • fecundându‑
singular plural
  • fecundea
  • fecundați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fecundez
(să)
  • fecundez
  • fecundam
  • fecundai
  • fecundasem
a II-a (tu)
  • fecundezi
(să)
  • fecundezi
  • fecundai
  • fecundași
  • fecundaseși
a III-a (el, ea)
  • fecundea
(să)
  • fecundeze
  • fecunda
  • fecundă
  • fecundase
plural I (noi)
  • fecundăm
(să)
  • fecundăm
  • fecundam
  • fecundarăm
  • fecundaserăm
  • fecundasem
a II-a (voi)
  • fecundați
(să)
  • fecundați
  • fecundați
  • fecundarăți
  • fecundaserăți
  • fecundaseți
a III-a (ei, ele)
  • fecundea
(să)
  • fecundeze
  • fecundau
  • fecunda
  • fecundaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fecundare

etimologie:

  • vezi fecunda
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

fecunda

  • 1. A provoca o fecundație, a face să procreeze.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • intranzitiv poetic Soarele arde cîmpiile și în aer se împrăștie mirosul voluptos al pămîntului care fecundează. DEMETRESCU, O. 148.
      surse: DLRLC

etimologie: