6 definiții pentru fecundat (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FECUNDÁT1 s. n. Faptul de a fecunda.V. fecunda.

FECUNDÁT1 s. n. Faptul de a fecunda.V. fecunda.

fecundat1 sn [At: DEX / Pl: ~uri / E: fecunda] Fecundare (1).

fecundat2, ~ă a [At: PARHON, B. 123 / Pl: ~ați, ~e / E: fecunda] În care crește o nouă ființă.

FECUNDÁT s.n. Fecundare. [< fecunda].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: fecundat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fecundat
  • fecundatul
  • fecundatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • fecundat
  • fecundatului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fecundat (s.n.)

  • 1. Faptul de a fecunda.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: fecundare

etimologie:

  • vezi fecunda
    surse: DEX '09 DEX '98 DN