2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FAVORIZARE s. f. Acțiunea de a favoriza și rezultatul ei. – V. favoriza.

favorizare sf [At: DA ms / Pl: ~zări / E: favoriza] 1 Acordare nemeritată și abuzivă de favoruri. 2 Avantajare (2). 3 Facilitare. 4 (Jur; îs) ~a infractorului Ajutor dat infractorului pentru a zădărnici pedepsirea lui sau a-i asigura folosul infracțiunii.

FAVORIZARE, favorizări, s. f. Acțiunea de a favoriza și rezultatul ei. – V. favoriza.

FAVORIZARE s.f. Acțiunea de a favoriza și rezultatul ei. ◊ Favorizarea infractorului = ajutor dat unui infractor pentru a-i ușura consecințele infracțiunii (urmărire, judecată sau executarea pedepsei). [< favoriza].

FAVORIZARE s. f. acțiune de a favoriza. ♦ (jur.) ă infractorului = ajutor dat unui infractor pentru a-i ușura consecințele infracțiunii. (< favoriza)

FAVORIZA, favorizez, vb. I. Tranz. 1. A fi favorabil, prielnic, a înlesni ivirea unui eveniment, desfășurarea sau realizarea unei acțiuni etc.; a avantaja. 2. A acorda cuiva un avantaj; a acorda favoruri în mod abuziv și nemeritat. – Din fr. favoriser.

favoriza vt [At: NEGRUZZI, S. I, 288 / Pzi: ~zez / E: fr favoriser] 1 A acorda favoruri în mod abuziv și nemeritat. 2 A avantaja (2). 3 A contribui la ivirea unui eveniment, la desfășurarea unei acțiuni Si: a facilita.

FAVORIZA, favorizez, vb. I. Tranz. 1. A fi favorabil, prielnic, a înlesni ivirea unui eveniment, desfășurarea sau realizarea unei acțiuni etc., a avantaja. 2. A acorda cuiva un avantaj cu preferință față de alții; a acorda favoruri în mod abuziv și nemeritat. – Din fr. favoriser.

FAVORIZA, favorizez, vb. I. Tranz. 1. (Despre fenomene, evenimente, acțiuni etc.) A fi favorabil, a fi prielnic, a înlesni. Lumina, căldura și umezeala favorizează creșterea plantelor. ▭ Activistul pe tărîmul științei, învățămîntului, culturii poate avea o orientare justă în activitatea sa numai situîndu-se hotărît pe poziția ideologiei clasei muncitoare, numai călăuzindu-se fără rezerve după principiile materialismului dialectic și istoric, aceasta fiind unica poziție care favorizează progresul științei și culturii. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 339, 1/1. Această robie [a gloatelor] nu putu însă fi complectă decît prea tîrziu, din pricina turburărilor țării care favorizau oarecît pe țărani, dîndu-le prilej a rătăci dintr-o parte a țării într-alta și operînd astfel o adeasă strămutare în stări. BĂLCESCU, O. I 139. 2. (Despre persoane sau colectivități) A sprijini, a da concurs, a ocroti (uneori în mod abuziv). Cîte vițiuri s-au strecurat în frumoasa noastră țară subt ocrotirea unui guvern... care favoriza patimile! NEGRUZZI, S. I 288.

FAVORIZA vb. I. tr. 1. A fi favorabil, prielnic (față de cineva sau de ceva); a înlesni. 2. A acorda (cuiva) o favoare, a sprijini pe cineva (uneori abuziv). [Cf. fr. favoriser].

FAVORIZA vb. tr. 1. a fi favorabil (față de cineva sau de ceva). 2. a acorda (cuiva) o favoare, a sprijini (abuziv) pe cineva. (< fr. favoriser)

A FAVORIZA ~ez tranz. 1) (acțiuni, fenomene, evenimente etc.) A înlesni, creând condiții favorabile. 2) (persoane) A susține în mod abuziv, acordând favoruri (adesea nemotivat și în detrimentul altora); a părtini; a avantaja; a privilegia; a proteja. /<fr. favoriser

favorizà v. 1. a trata cu o bunăvoință particulară, a protege; 2. a secunda, a fi favorabil: noaptea favoriză fuga lor.

*favorizéz v. tr. (f. favoare, fr. favoriser). Tratez favorabil. Acord preferență. Ajut: noaptea ĭ-a favorizat fuga.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

favorizare s. f., g.-d. art. favorizării

favorizare s. f., g.-d. art. favorizării

favorizare s. f., g.-d. art. favorizării; pl. favorizări

favoriza (a ~) vb., ind. prez. 1 favorizez, 3 favorizea; conj. prez. 1 să favorizez, 3 să favorizeze

favoriza (a ~) vb., ind. prez. 3 favorizea

favoriza vb., ind. prez. 1 sg. favorizez, 3 sg. și pl. favorizea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FAVORIZARE s. 1. v. ușurare. 2. protejare (~ celor doi îndrăgostiți.) 3. v. părtinire.

FAVORIZARE s. 1. facilitare, înlesnire, ușurare. (~ producerii unui fenomen.) 2. protejare. (~ celor doi îndrăgostiți.) 3. avantajare, părtinire, protejare, (înv) părtășie. (~ cuiva în defavoarea altuia.)

FAVORIZA vb. 1. v. ușura. 2. a ajuta, a avantaja, a sluji. (Norocul, întâmplarea l-a ~.) 3. a proteja, (înv.) a prii. (Să iubim până ce Amor ne ~.) 4. v. părtini.

FAVORIZA vb. 1. a facilita, a înlesni, a ușura. (A ~ producerea unui fenomen.) 2. a ajuta, a avantaja, a sluji. (Norocul, întîmplarea l-a ~.) 3. a proteja, (înv.) a prii. (Să iubim pînă ce Amor ne ~.) 4. a avantaja, a părtini, a privilegia, a proteja, (înv. și reg.) a pristăni, (înv.) a fățărnici. (Arbitrul l-a ~.)

Intrare: favorizare
favorizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • favorizare
  • favorizarea
plural
  • favorizări
  • favorizările
genitiv-dativ singular
  • favorizări
  • favorizării
plural
  • favorizări
  • favorizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: favoriza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • favoriza
  • favorizare
  • favorizat
  • favorizatu‑
  • favorizând
  • favorizându‑
singular plural
  • favorizea
  • favorizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • favorizez
(să)
  • favorizez
  • favorizam
  • favorizai
  • favorizasem
a II-a (tu)
  • favorizezi
(să)
  • favorizezi
  • favorizai
  • favorizași
  • favorizaseși
a III-a (el, ea)
  • favorizea
(să)
  • favorizeze
  • favoriza
  • favoriză
  • favorizase
plural I (noi)
  • favorizăm
(să)
  • favorizăm
  • favorizam
  • favorizarăm
  • favorizaserăm
  • favorizasem
a II-a (voi)
  • favorizați
(să)
  • favorizați
  • favorizați
  • favorizarăți
  • favorizaserăți
  • favorizaseți
a III-a (ei, ele)
  • favorizea
(să)
  • favorizeze
  • favorizau
  • favoriza
  • favorizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

favorizare, favorizărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a favoriza și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
    antonime: defavorizare
    • 1.1. Favorizarea infractorului = ajutor dat unui infractor pentru a-i ușura consecințele infracțiunii (urmărire, judecată sau executarea pedepsei). DN
etimologie:
  • vezi favoriza DEX '09 DEX '98 DN

favoriza, favorizezverb

  • 1. A fi favorabil, prielnic, a înlesni ivirea unui eveniment, desfășurarea sau realizarea unei acțiuni etc. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Lumina, căldura și umezeala favorizează creșterea plantelor. DLRLC
    • format_quote Activistul pe tărîmul științei, învățămîntului, culturii poate avea o orientare justă în activitatea sa numai situîndu-se hotărît pe poziția ideologiei clasei muncitoare, numai călăuzindu-se fără rezerve după principiile materialismului dialectic și istoric, aceasta fiind unica poziție care favorizează progresul științei și culturii. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 339, 1/1. DLRLC
    • format_quote Această robie [a gloatelor] nu putu însă fi complectă decît prea tîrziu, din pricina turburărilor țării care favorizau oarecît pe țărani, dîndu-le prilej a rătăci dintr-o parte a țării într-alta și operînd astfel o adeasă strămutare în stări. BĂLCESCU, O. I 139. DLRLC
  • 2. A acorda cuiva un avantaj; a acorda favoruri în mod abuziv și nemeritat. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Cîte vițiuri s-au strecurat în frumoasa noastră țară subt ocrotirea unui guvern... care favoriza patimile! NEGRUZZI, S. I 288. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.