5 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

favorite n. pl. stuf de barbă ce crește pe fiecare parte a feței, dela ureche la bărbie.

FAVORIT, -Ă, favoriți, -te, adj., s. m., s. f. I. Adj. Care este preferat de cineva, pe care cineva îl place mai mult. Mâncare favorită. II. S. m. și f. 1. Persoană iubită sau prețuită cu predilecție de cineva. ♦ Spec. Persoană care se bucură de protecția unui suveran sau a unui om influent (și care trage profituri de pe urma acestei situații). ♦ Spec. (La f.) Amantă a unui monarh, a unui nobil etc. 2. Participant la o competiție, la un concurs, considerat cu cele mai mari șanse de reușită. III. S. m. (Mai ales la pl.) Păr lăsat să crească de o parte și de alta a obrazului unui bărbat. [Pl. și: (III, n.) favorite] – Din fr. favori, -ite, it. favorito, (III) și rus. favorit.

favorit, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I, 49 / V: (6) ~vureți smp, fafuride, făurete sfp / Pl: ~iți, ~e / E: fr favori, -ite, it favorito, rs фаворит] 1 a Preferat. 2 smf Persoană iubită sau prețuită cu predilecție de cineva. 3 smf (Spc) Persoană care se bucură de protecția unui suveran sau a unui om influent (și obține profituri din acesta). 4 sf (Spc) Amantă a unui monarh. 5 smf (Spt) Participant la o competiție, considerat cu cele mai mari șanse de reușită. 6 sm (Mpl) Perciuni lungi care încadrează figura de o parte și de alta, lăsând bărbia liberă.

FAVORIT, -Ă, favoriți, -te, adj., subst. I. Adj. Care este preferat de cineva, pe care cineva îl place mai mult. Mâncare favorită. II. S. m. și f. 1. Persoană iubită sau prețuită cu predilecție de cineva. ♦ Spec. Persoană care se bucură de protecția unui suveran sau a unui om influent (și care trage profituri de pe urma acestei situații). ♦ Spec. (La f.) Amantă a unui monarh. 2. Participant la o competiție, la un concurs, considerat cu cele mai mari șanse de reușită. III. S. m. (Mai ales la pl.) Barbă care încadrează de o parte și de alta obrazul, lăsând bărbia liberă. [Pl. și: (III, n.) favorite] – Din fr. favori, -ite, it. favorito, (III) și rus. favorit.

FAVORIT1, favoriți, s. m. (Mai ales la pl.) Barbă care încadrează figura, de o parte și de alta a obrazului, lăsînd bărbia liberă. V. barbete. Fură chemați și domnitorii romîni. Erau amîndoi rași, căci Aristarchi ținuse tot timpul bărbierul după el și în ultima clipă îi convinsese să-și dea jos favoriții. CAMIL PETRESCU, O. I 220. E în stare a se bolnăvi dacă ar vedea că un fir de păr dintr-un favorit e mai lung decît celălalt. NEGRUZZI, S. I 64. La 1828 apucă din nou fracul, își lăsă favoriți mari și barbetă. id. ib. 71. – Pl. și: (s. n.) favorite (DUNĂREANU, CH. 197, CREANGĂ, A. 61).

FAVORIT2, -Ă, favoriți, -te, adj. Preferat, predilect. Am să-i cînt bucata lui favorită la pian. CAMIL PETRESCU, T. II 48. Acolo mi-am găsit În iarbă Culcușul favorit. TOPÎRCEANU, S. A. 45. Nu trebuie să cerem de la vînători o aprețuire rece și nepărtinitoare... a izbînzilor ce se ating de arta lor favorită. ODOBESCU, S. III 48.

FAVORIT3, -Ă, favoriți, -te, s. m. și f. 1. Persoană iubită cu predilecție de cineva. Băiatul cel mic era favoritul mamei. ◊ (Poetic) Tu care-i fost din pruncie al muzelor favorit. ALEXANDRESCU, P. 47. 2. (În moravurile societăților bazate pe exploatare) Persoană care se bucură de protecția deosebită a unui suveran sau a unui om influent și care trage profituri de pe urma acestei situații. Iar lupul mîncător Se făcu favorit Și ministru la oi. ALEXANDRESCU, P. 126. ♦ (La feminin) Amantă a unui monarh. V. curtezană. Văzuse adesea pe... Diana de Poitiers, favorita regelui și adevărata stăpînă a Franciei. ODOBESCU, S. III 57. 3. Cal despre care se crede că are cele mai multe șanse de cîștig la o cursă.

FAVORIT, -Ă adj. Iubit, preferat. // s.m. și f. 1. Cel iubit cu predilecție de cineva. ♦ Protejat al unui suveran, al unui potentat, al unui om influent. 2. Participant la o competiție considerat ca avînd cele mai mari șanse de reușită. ♦ Cal socotit a fi capabil să cîștige o cursă. // s.m. (De obicei la pl.) Barbă lăsată să crească de o parte și de alta a feței. [Cf. fr. favori, it. favorito, rus. favoriti].

FAVORIT, -Ă I. adj. iubit, preferat. II. s. m. f. 1. cel iubit cu predilecție de cineva. ◊ protejat al unui suveran, al unui potentat, al unui om influent. 2. participant la o competiție considerat ca având cele mai mari șanse de reușită. ◊ cal socotit a fi capabil să câștige o cursă. III. s. m. (pl.) barbă care încadrează figura de o parte și de alta a obrazului, lăsând bărbia liberă; cotleți (2). (< fr. favori, it. favorito, rus. favorit)

FAVORIȚI s. m. pl.favorit (III) [DEX ’98]

FAVORIT1 ~tă (~ți, ~te) 1) Care constituie o preferință; care place în mod deosebit; preferat în mod particular. 3) și substantival (despre persoane) Care se află în favoarea cuiva; protejat în mod deosebit. /<fr. favori, ~ite

FAVORIT2 ~ți m. Participant la o competiție, considerat ca având cele mai mari șanse de reușită. /<fr. favori, ~ite

FAVORIT3 ~ți m. mai ales la pl. Barbă lăsată special să crească de o parte și de alta a feței (de la tâmple până la bărbie); barbetă. /<fr. favori, ~ite

favorit a. care place mai mult: autor favorit. ║ m. cel ce se bucură de favoarea cuiva: favoritul regelui.

*favorít, -ă adj. (fr. favori, favorite, d. it. favorito, -a part. d. favorire, a favoriza). Care place maĭ mult: carte favorită. Subst. Care se bucură de favoarea (protecțiunea) cuĭva: favoritu regeluĭ, al saloanelor. F. Amanta unuĭ suveran: doamna de Pompadour era favorita luĭ Ludovic al XV. F. pl. Barbă lăsată să crească numaĭ de-o parte și de alta a feței, ca la tigru.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

favorit1 (perciune) s. m., pl. favoriți

favorit2 (preferat) adj. m., pl. favoriți; f. favori, pl. favorite

favorit2 (perciune) s. m., pl. favoriți

favorit1 (preferat) adj. m., s. m., pl. favoriți; adj. f. favorită, pl. favorite

favorit (perciune) s. m., pl. favoriți

favorit (preferat) s. m., adj. m., pl. favoriți; f. sg. favorită, pl. favorite

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FAVORIT adj., s. I. 1. adj. v. preferat. 2. adj., s. v. preferat. 3. s. protejat, (înv.) cirac. (Suveranul și ~ții săi.) II. s. pl. (rar) barbetă, cotleți (pl.), (reg.) perciuni (pl.). (Poartă ~ți.)

FAVORIT adj., s. I. 1. adj. preferat, (livr.) predilect, (înv.) preaales. (Ocupație ~.) 2. adj., s. preferat. (Un elev ~; tu ești ~ meu.) 3. s. protejat, (înv.) cirac. (Suveranul și ~ săi.) II. s. pl. (rar) cotleți (pl.), (reg.) perciuni (pl.). (Poartă ~.)

Intrare: favorite
favorite
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: favorit (adj.)
favorit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • favorit
  • favoritul
  • favoritu‑
  • favori
  • favorita
plural
  • favoriți
  • favoriții
  • favorite
  • favoritele
genitiv-dativ singular
  • favorit
  • favoritului
  • favorite
  • favoritei
plural
  • favoriți
  • favoriților
  • favorite
  • favoritelor
vocativ singular
plural
Intrare: favorit (perciune)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • favorit
  • favoritul
  • favoritu‑
plural
  • favoriți
  • favoriții
genitiv-dativ singular
  • favorit
  • favoritului
plural
  • favoriți
  • favoriților
vocativ singular
  • favoritule
  • favorite
plural
  • favoriților
fafuride
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
făurete
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
favureți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: favorit (persoană)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • favorit
  • favoritul
  • favoritu‑
plural
  • favoriți
  • favoriții
genitiv-dativ singular
  • favorit
  • favoritului
plural
  • favoriți
  • favoriților
vocativ singular
  • favoritule
  • favorite
plural
  • favoriților
Intrare: favorită
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • favori
  • favorita
plural
  • favorite
  • favoritele
genitiv-dativ singular
  • favorite
  • favoritei
plural
  • favorite
  • favoritelor
vocativ singular
  • favori
  • favorito
plural
  • favoritelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

favorit, favoriadjectiv

  • 1. Care este preferat de cineva, pe care cineva îl place mai mult. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Mâncare favorită. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Am să-i cînt bucata lui favorită la pian. CAMIL PETRESCU, T. II 48. DLRLC
    • format_quote Acolo mi-am găsit În iarbă Culcușul favorit. TOPÎRCEANU, S. A. 45. DLRLC
    • format_quote Nu trebuie să cerem de la vînători o aprețuire rece și nepărtinitoare... a izbînzilor ce se ating de arta lor favorită. ODOBESCU, S. III 48. DLRLC
etimologie:

favorit, favorițisubstantiv masculin
favori, favoritesubstantiv feminin

  • 1. Persoană iubită sau prețuită cu predilecție de cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Băiatul cel mic era favoritul mamei. DLRLC
    • format_quote poetic Tu care-i fost din pruncie al muzelor favorit. ALEXANDRESCU, P. 47. DLRLC
    • 1.1. prin specializare Persoană care se bucură de protecția unui suveran sau a unui om influent (și care trage profituri de pe urma acestei situații). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Iar lupul mîncător Se făcu favorit Și ministru la oi. ALEXANDRESCU, P. 126. DLRLC
    • 1.2. prin specializare feminin Amantă a unui monarh, a unui nobil etc. DEX '09 DLRLC
      sinonime: amant
      • format_quote Văzuse adesea pe... Diana de Poitiers, favorita regelui și adevărata stăpînă a Franciei. ODOBESCU, S. III 57. DLRLC
  • 2. Participant la o competiție, la un concurs, considerat cu cele mai mari șanse de reușită. DEX '09 DEX '98 DN
    • 2.1. Cal despre care se crede că are cele mai multe șanse de câștig la o cursă. DLRLC DN
etimologie:

favorit, favorițisubstantiv masculin

  • 1. mai ales la plural Păr lăsat să crească de o parte și de alta a obrazului unui bărbat. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Fură chemați și domnitorii romîni. Erau amîndoi rași, căci Aristarchi ținuse tot timpul bărbierul după el și în ultima clipă îi convinsese să-și dea jos favoriții. CAMIL PETRESCU, O. I 220. DLRLC
    • format_quote E în stare a se bolnăvi dacă ar vedea că un fir de păr dintr-un favorit e mai lung decît celălalt. NEGRUZZI, S. I 64. DLRLC
    • format_quote La 1828 apucă din nou fracul, își lăsă favoriți mari și barbetă. NEGRUZZI, S. I 71. DLRLC
  • comentariu neutru Plural și: favorite. DEX '09 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.