2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

faun sm [At: NEGRUZZI, S. II, 94 / P: fa-un / Pl: ~i / E: lat faunus] (În mitologia romană) 1 Zeu al fecundității. 2 Divinitate campestră, protectoare a câmpiilor, a pădurilor și a turmelor, înfățișată ca un bărbat cu coarne și cu picioare de țap.

FÁUN, fauni, s. m. Zeu al fecundității din mitologia romană; (sens curent) divinitate romană campestră, protectoare a câmpiilor, pădurilor și turmelor, înfățișată ca un bărbat cu coarne și cu picioare de țap. – Din lat. faunus.

FÁUN, fauni, s. m. Zeu al fecundității din mitologia romană; (sens curent) divinitate romană campestră, protectoare a câmpiilor, pădurilor și turmelor, înfățișată ca un bărbat cu coarne și cu picioare de țap. – Din lat. faunus.

FÁUN, fauni, s. m. (Mitol. romană) Zeu al cîmpiilor, munților și pădurilor și protector al turmelor, înfățișat de obicei ca un om cu coarne și cu picioare de țap. V. satir. Pe jgheabul verde al cișmelei, un faun rustic c-o naiadă S-au prins de vorbe și de glume. MACEDONSKI, O. I 63. – Pronunțat: fa-un.

fáun s.m. (în mit. romană; și nm. pr.) Zeu al câmpiilor, al pădurilor și al turmelor, reprezentat ca un bărbat cu corpul păros, cu picioare și coarne de țap, și cu urechi mobile, care era celebrat de romani în serbările numite „Lupercalii”. • pl. -i. / <lat. faunus, -i.

FÁUN s.m. (La romani) Zeu al câmpurilor și al pădurilor, protector al turmelor, reprezentat de obicei cu coarne și cu picioare de țap. [Pron. fa-un. / < lat. Faunus].

FÁUN s. m. (la romani) zeu al câmpurilor, al munților și pădurilor, protector al turmelor, reprezentant ca un om cu coarne și cu picioare de țap. (< lat. faunus)

FÁUN ~i m. (în mitologia romană) 1) Zeu al fecundității. 2) Ființă imaginară în chip de bărbat cu coarne, urechi lungi și picioare de țap, protector al câmpiilor, al pădurilor și al turmelor. [Sil. fa-un] /<lat. faunus

Faun m. Mit. zeu câmpenesc la Romani.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: faun
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • faun
  • faunul
  • faunu‑
plural
  • fauni
  • faunii
genitiv-dativ singular
  • faun
  • faunului
plural
  • fauni
  • faunilor
vocativ singular
plural
Intrare: Faun
nume propriu (I3)
  • Faun
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)