fáun s.m. (în mit. romană; și nm. pr.) Zeu al cîmpiilor, al pădurilor și al turmelor, reprezentat ca un bărbat cu corpul păros, cu picioare și coarne de țap, și cu urechi mobile, care era celebrat de romani în serbările numite „Lupercalii”. • pl. -i. / <lat. faunus, -i.

Faun m. Mit. zeu câmpenesc la Romani.

Faun = Faunus.