fățarnic, ~ă smf, a [At: COD. VOR. 126/12 / Pl: ~ici, ~ice / E: fățare + -nic] 1-2 (Înv) (Om) părtinitor. 3-4 (Om) ipocrit.

fățărnici [At: NEAGOE, ÎNV., ap. GCR I, 169/32 / Pzi: ~icesc / E: fățarnic] (Înv) 1 vi A părtini. 2 vr A se preface.

FĂȚARNIC adj. și sm. 1 ‡ Părtinitor ¶ 2 Care caută să înșele prefăcîndu-se blînd, milos, virtuos, etc., prefăcut, cu două fețe, ipocrit: Fugi de zîmbetul ~ și de strîngerea de mînă A acestor măști ... VLAH. [față].

‡FĂȚĂRNICI (-icesc) I. vb. intr. A părtini, a fi părtinitor. II. vb. refl. †A se preface, a se arăta altfel de cum este: se fățărnici ca cum n’ar ști nimic din cele urmate puțin înainte BĂLC. [fățarnic].

FĂȚARNIC, -Ă, fățarnici, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de sinceritate, cu două fețe; prefăcut, ipocrit. V. fals, viclean. Imanul de la geamia noastră este un bătrîn înalt și uscățiv, posomorît și tare fățarnic. CARAGIALE, P. 128. El veni, copilul mîndru... Avînd zîmbetul fățarnic Pe-a lui buze de coral. EMINESCU, O.I 236. ◊ (Substantivat) Fățarnicul e un lup îmbrăcat în piele de oaie. PĂSCULESCU, L. P. 108.

FĂȚĂRNICI, fățărnicesc, vb. IV. Refl. (Învechit) A se arăta altfel de cum este; a se purta ca un fățarnic; a se preface. Nu te mai fățărnici, tigoare veninoasă ce ești! NEGRUZZI, S. III 37. Emirul... se fățărnici ca cum n-ar ști nimic din cele urmate puțin înainte. BĂLCESCU, O. II 44.

FĂȚARNIC¹ adv. Cu fățărnicie. /fățare + suf. ~nic

FĂȚARNIC² ~că (~ci, ~ce) și substantival Care denotă lipsă de sinceritate; care vădește duplicitate; ipocrit; duplicitar. /fățare + suf. ~nic

A SE FĂȚĂRNICI mă ~esc intranz. 1) A deveni fățarnic. 2) A fi fățarnic; a se purta fățarnic /Din fățarnic

fățarnic a. cu două fețe, ipocrit.

fățărnicì v. a se preface: se fățărnici ca cum n’ar ști nimic BĂLC.

fățárnic, -ă adj. (d. față și suf. ar-nic). Ipocrit, prefăcut.

fățărnicésc (mă) v. refl. Mă prefac, mă port ca ipocritu.

fățarnic adj. m., s. m., pl. fățarnici; adj. f., s. f. fățarnică, pl. fățarnice

fățărnici (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă fățărnicesc, 3 sg. se fățărnicește, imperf. 1 sg. mă fățărniceam; conj. prez. 1 sg. să mă fățărnicesc, 3 să se fățărnicească; imper. 2 sg. afirm. fățărnicește-te; ger. fățărnicindu-mă

fățarnic adj. m., s. m., pl. fățarnici; adj. f., s. f. fățarnică, pl. fățarnice

!fățărnici (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fățărnicește, imperf. 3 sg. se fățărnicea; conj. prez. 3 să se fățărnicească

fățarnic adj. m., s. m., pl. fățarnici; f. sg. fățarnică, g.-d. art. fățarnicei, pl. fățarnice

fățărnici vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fățărnicesc, imperf. 3 sg. fățărnicea; conj. prez. 3 sg. și pl. fățărnicească

FĂȚARNIC s., adj. 1. s. v. ipocrit. 2. adj. v. ipocrit.

FĂȚĂRNICI vb. v. avantaja, face, favoriza, părtini, preface, privilegia, proteja, simula.

FĂȚARNIC s., adj. 1. s. ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean, (livr.) fariseu, (reg.) proclet, (înv.) telpiz, (fig.) iezuit, tartuf, trombonist. (Mare ~ mai e!) 2. adj. duplicitar, fals, fariseic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machiavelistic, (reg.) proclet, (înv.) fățărit, telpiz, (fig.) iezuit, iezuitic, (pop. fig.) pestriț, (înv. fig.) calp, zugrăvit. (Atitudine ~.)

fățărnici vb. v. AVANTAJA. FACE. FAVORIZA. PĂRTINI. PREFACE. PRIVILEGIA. PROTEJA. SIMULA.

Fățarnic ≠ sincer, franc, ingenuu, neprefăcut