fasole sfs [At: (a. 1793) URICARIUL VI, 168 / V: (reg) ~lă, fasulă, fasule, fansulă, fansule, fajolă, făsulă, făsule, păsulă, păsule sf făsui, păsui sm / E: ngr φασόλι] 1 (Șîc; reg ~-albă, ~-albăstruie, ~-arici, ~-bobică, ~-boambe, ~-bambulea, ~-cereșele, ~-clujene, ~-copăcei, ~-cușulenci (pestrițe), ~-cu-araci, ~-cu-hărac, ~-cu-par, ~-cu-pui-galbeni, ~cu-stâlp, ~-cu-bobul-bălțat, ~-cu- vițe, ~-curve, ~-de-arac, ~-de-arac-pestriță, ~-de-grădină, ~-de-harag, ~-de-lună, ~-de-lună-albă, ~-de-oloagă, ~-de-par, ~-de-porci, ~-de-unt, ~-de-zahăr, ~-flageruț, ~-fără-vițe, ~-fideluță, ~-franceză, ~-franțuzească, ~-gălbănuță, ~-galbenă, ~-galbenă-de-plat, ~-galbene, ~-galbină-aurie, ~-gogoneață, ~-granat, ~-grasă (-oloagă și ~-de-rudă), ~-grase, ~-grasă-gălbuie, ~-grasă-oloagă, ~-grasă-pe-arac, ~-grănac, ~-gura-rândunicii, ~-jumătate-bombe, ~-lată, ~-linte-măruntă, ~-lungă, ~-mărunțică, ~-metru, ~-moldovenească, ~-negre, ~-oacheșă, ~-obădată, ~-oloagă, ~-oloagă-de-Dobrogea, ~-oloagă-ca-pucioasele, ~-oul-păsării, ~-oușoare, ~-ovreiască, ~-pestriță, ~-plumbușori, ~-popească, ~-pucioasă, ~-putără, ~-rangău, ~-roșie, ~-sălaică, ~-sântiliese, ~-șerpi, ~-tărcată, ~-tufoșă, ~-țigăncușă, ~-țucără, ~-urcătoare, ~-uriașă, ~-verde) Plantă erbacee anuală din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole mari, păroase, cu flori albe, roz sau roșii, ale cărei păstăi și semințe sunt folosite în alimentație Si: (reg) baclău, baghi, bob, bob-turcesc, broancă, colțuroasă, fasuliu, fâsai, mazăre, pisulă, păsoi, postae, tea, teacă-pentru-măncare, tecă, țârțărică, țucără (Phaseolus vulgaris) 2 (Șîc; reg ~-bihalcă, ~-bihoaică, ~-bivolească, ~-cu-flori-roșii, ~-de-Arabia, ~-d-aia-pentru-flori, ~-ghibolărească, ~-grasă, ~-pestriță, ~-roșie, ~-spaniolă, ~-urcătoare, făsui-cu-teaca-lată) Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze compuse din trei foliole ovale, cu flori mari, roșii și albe, dispuse în raceme, cultivată cu plantă ornamentală Si: babane-roșii, făsaică (-ce-se-urcă), mazăre-bivolească, mazăre-roșie, păstaie-pentru-flori (Phaseolus multiform). 3 (Reg; îc) ~a (sau ~la)-cioarei, ~la-calului, ~la-dracului, ~la-viermelui, ~grecească Remf (Aristolochia clematitis). 4 (Îvp; îc) ~-japoneză (sau ~-soia) Soia (Glycine hispida). 5 (Reg; îc) ~-turcească, (sau fasule)-de-floare Plantă din familia leguminoaselor (Dolichos lablab). 6 (Reg; îc) ~-sălbatică Brustur negru (Symphytum cordatum). 7 Păstaia fasolei (1), de culoare verde sau galbenă. 8 Fiecare dintre boabele din interiorul păstăii de fasole (1). 9 Mâncare de boabe sau păstăi de fasole (1). 10 (Pfm; fig) Dinte. 11 (Pfm; îe) A (-și) arăta, rânji sau beli ~a (sau ~le) A râde. 12 (Pfm; îe) A bate (sau a da) ca la ~ A bate fără milă (metodic). 13 (Îvp; îe) A nu avea (sau a nu-i fi) ~a fiartă A se înșela.

fasóle s.f. sg. 1 (bot.) Plantă erbacee anuală, din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole mari, păroase, cu florile albe, roz sau roșii, cultivată pentru păstăile și semințele sale, folosite în alimentație (Phaseolus vulgaris). ◊ (urmat de determ. care indică specia sau varietatea) Fasole de arac. Fasole fideluță. Fasole franțuzească. Fasole galbenă. Fasole grasă. Fasole lată. Fasole pestriță. Fasole roșie. Fasole verde. ◊ Fasole țucără v. țucăr. ◊ expr. (pop.; fam.) A bate (sau a da) ca la (sau în) fasole = a bate foarte tare. (pop.) A nu avea (sau a nu-i fi) fasolea fiartă = a se înșela. 2 (bot.) Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole ovale, cu florile mari, roșii și albe, dispuse în raceme, cultivată ca plantă ornamentală (Phaseolus multiflorus). 3 (bot.) Păstaia fasolei (1), de culoare verde sau galbenă, care este comestibilă. 4 (bot.) Fiecare dintre boabele care se află în interiorul păstăii de fasole. 5 (culin.) Mîncare preparată din păstăi sau din boabe de fasole. 6 Compuse: (bot.) fasole japoneză (sau -soia) (Glycine hispida); fasole-sălbatică = brusture negru (Symphytum cordatum). 7 fig. (pop.; fam.) Dinte. ◊ expr. A-și arăta (sau a-și rînji, a-și beli) fasolea (sau fasolele) = a rîde. • pl.-e și (reg.) fasólă, fasúlă, fasúle, făsúle, păsúlă s.f., făsúi s.m./ <ngr. φασόλα, φασόλι.

FASOLE, ‼ Mold. Bucov. FASOLĂ (pl. -le) sf. 🌿 1 Plantă leguminoasă, originară din America, ale cărei păstăi, verzi sau galbene (FASOLE-ȚUCĂRĂ), sau boabe (albe, roșiatice, pestrițe, etc.) sînt foarte întrebuințate în alimentațiune (🖼 2048) (Phaseolus vulgaris); unele specii sînt agățătoare și se încolăcesc în jurul porumbilor, printre cari sînt semănate sau al aracilor ori parilor puși anume (~ -DE-ARACI, ~ -DE-PAR), altele, au tulpina scurtă și se susțin singure (~ -OLOAGĂ, ~ -PITICĂ) (Phaseolus nanus); cele mai răspîndite și căutate varietăți în țară sînt: ~A-OUȘOARĂ, cultivată mai mult în Moldova, ~A-OBĂDATĂ, răspîndită în Muntenia și ~A-LĂTĂREAȚĂ în formă de rinichi, ~A-ȚUCĂRĂ, cu păstaia lungă și galbenă; o altă varietate, numită ~-MARE, originară din America de Sud, face flori mari, de un roșu aprins sau albe. și se cultivă adesea ca plantă ornamentală (Phaseolus multiflorus) ¶ 2 FASOLEA-CIOAREI-REMF ¶ 3 FASOLE-JAPONEZĂ-SOIE ¶ 4 Păstaia plantei pînă nu se desvoltă într’însa boabele; numită și ~ verde ¶ 5 Bobul din păstăi, ajuns la maturitate ¶ 6 pop. Dinte: Strînge-ți lipitorile, Că se văd fasolele ALECS., strînge-ți fasolele VOR., închide-ți gura să nu se vază dinții ¶ 7 familiar A da ca la ~, a lovi cu putere, fără milă [ngr.].

FASOLE, (rar) fasole, s. f. 1. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cultivată pentru fructele și semințele sale folosite în alimentație (Phaseolus vulgaris). Dorul la voinic sărac Ca fasolea pe arac. TEODORESCU, P. P. 276. ◊ Fasole-oloagă v. olog. Fasole-țucără v. țucără. 2. Păstaia plantei descrise mai sus, de culoare verde sau galbenă; boabele albe, roșiatice sau pestrițe, care se află în interiorul păstăii. Fasole verde. Fasole boabe. ▭ Ce e în sacul ăla marele? – Ei, dară ce nu e; aia întreabă-mă; mălai, fasole, pastramă, pește sărat, ceapă, ardei, usturoi. ISPIRESCU, L. 268. ♦ Fig. (La pl.; glumeț) Dinți. Gura logofătului n-are buze. De aceea i se văd totdeauna fasolele. STANCU, D. 190. 3. Mîncarea preparată din fructul plantei (boabe sau păstăi). De la oala cu fasole mîncată împreună cu argații, trecu la lapte dulce, la smîntînă. CAMILAR, TEM. 64. – Variante: (regional) fasolă (ȘEZ. IV 110), fasulă, fasule, făsule (SBIERA, P. 10), păsulă (BIBICESCU, P. P. 53) s. f., făsui (TEODORESCU, P. P. 315), păsui s. m.

FASOLE, (rar) fasole, s. f. 1. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cultivată pentru păstăile și pentru semințele sale, folosite în alimentație (Phaseolus vulgaris). 2. Păstaia plantei descrise mai sus, de culoare verde sau galbenă; fiecare dintre boabele albe, roșietice sau pestrițe care se află în interiorul păstăii. 3. Mîncarea preparată din fructul plantei (boabe sau păstăi). [Var.: (reg.) făsule, fasule, (1, 2) fasolă, fasulă, păsulă s. f., făsui s. m.] – Ngr. fasoli.

FASOLE ~ f. 1) Plantă erbacee anuală din familia leguminoaselor, cultivată pentru fructele sale păstăi, cu boabe comestibile. 2) (cu sens colectiv) Cantitate de boabe sau de păstăi ale acestei plante. 3) Preparat culinar din boabele sau din păstăile (verzi) ale acestei plante. ◊ ~ făcăluite fasole fierte și făcute pastă. [G.-D. fasolei] /<nrg. fasoli

fasole f. 1. plantă din familia leguminoaselor, originară din America de Sud, se cultivă pentru trebuințe culinare (Phaseolus); 2. teaca sau păstaia ei din care se fac bucate. [Rus. FASOLĬ].

fajolă sf vz fasole

fansolă sf vz fasole

fansulă sf vz fasole

fansule sn vz fasole

fasulă sf vz fasole

fasule sf vz fasole

făsui sm vz fasole

făsulă sf vz fasole

făsule sf vz fasole

pasole^[1] sf vz fasole

pasulă^[1] sf vz fasole

pasule^[1] sf vz fasole

păsui³ s vz fasole

păsulă sf vz fasole

păsule sf vz fasole

pisulă² sf vz fasole

❍FANSOLĂ = FASOLE.

FASOLICĂ sf. 🌿 1 FASOLE ¶ 2 OREȘNIȚĂ.

❍FASULĂ (pl. -le), FASULE sf. 🌿 = FASOLE [bg. fasul].

❍FĂSUIU sm. 🌿 Olten. Băn. – FASOLE [srb. fasulj].

FASOLĂ s. f. v. fasole.

FASULĂ s. f. v. fasole.

FĂSUI s. m. v. fasole.

PĂSUI¹ s. m. v. fasole.

fasólă f., pl. e (rut. fasólĕa, rus. fasóli, it. fagiolo, -uolo, fasolă, lat. faséolus și phaséolus, dim. d. phasélus, un fel de fasole și „corăbioară lungăreață”, d. vgr. pháselos și phaséolos, id.). O legumă agățătoare din neamu bobuluĭ, originară din America de Sud (phaséolus vulgaris, multiflórus orĭ coccineus). Fig. Iron. A-țĭ arăta fasolele, a-țĭ arăta dințiĭ, a rîde (cînd nu trebuĭe). Fasole, f. col. fără pl. (ca mazăre, linte): a pune fasolea la fert. Fasole oloagă, un fel de fasole mică, fr. flageolet (phaséolus nanus). – În Olt. fasúle, f., și făsúĭ m., pl. tot așa (sîrb. fasulj, ung. fuszuly), în nord faŭzóle, f. fără pl. (pol. fazol).

fasúle f. V. fasólă.

făsúĭ, V. fasolă.

fasole s. f., g.-d. art. fasolei

fasole s. f., g.-d. art. fasolei

fasole s. f., g.-d. art. fasolei

fasole, gen. fasolei

fasole sg.

fasolă (= fasole) s. f. (pl. fasole)

fasulă (= fasole) s. f. (pl. fasule)

făsui s. m. (pl. făsui)

pasulă (= fasole) s. f. (pl. pasule)

FASOLE s. (BOT.) 1. (Phaseolus vulgaris) (Transilv., Maram. și Ban.) mazăre. 2. fasole-japoneză v. soia; fasole-soia.

FASOLE s. (BOT.) 1. (Phaseolus vulgaris) (Transilv., Maram. și Ban.) mazăre. 2. fasole-japoneză (Glycine hispida) = soia.

fasole s. f. – 1. Plantă erbacee cultivată pentru păstăile ei comestibile (plantă și păstaie). – 2. Mîncare de fasole. – 3. (Pop.) Dinți. – Mr. făsul’u, megl. făsul’. Ngr. φασόλι (Meyer 110; Berneker 280; Philippide, II, 712; Ronzevalle 124; Vasmer, Gr., 58), cf. tc. fasulye, alb. fasulj, bg. fasul, calabr. fasolu. Numeroase var. locale: fasolă, fasulă (< ngr. φασούλι), fasule, (Trans. de Nord), fansule, (Banat, Olt.), făsui (Trans. de Vest), făsaică, (Banat., Trans.), păsulă, păsui (< sb. pasidj, mag. paszulya). Der. fasoliște, s. f. (plantație de fasole); fasolică, s. f. (varietate de măzăriche sălbatică, Latyrus tuberosus); fasoli, vb. refl. (a face fasoane, a se fandosi), de la fasole 3, prin încrucișare cu fason (explicație dată de DAR; cf. însă pol. fasoły „strîmbătură, schimonoseală”, din germ. faseln „a ieși de pe făgaș”); fasoleală, s. f. (fasoane); fasolit, adj. (fandosit).

păsulă, păsule, s.f. – (reg.; bot.) Fasole (Phaseolus vulgaris). Se folosește atât ca aliment, cât și în scopuri medicinale (în tratarea diabetului). ♦ (med. pop.) Pisată, se pune pe bube dulci (Borza, 1968: 128). – Cf. fasole (MDA); din magh. paszuly.

păsulă, -e, s.f. – (bot.) Fasole (Phaseolus vulgaris). Se folosește atât ca și aliment, cât și în scopuri medicinale (în tratarea diabetului). Pisat, se pune pe bube dulci (Borza 1968: 128). – Din magh. paszuly.

FASÓLE (< ngr.) s. f. 1. Plantă anuală din familia leguminoaselor, cu frunze compuse din trei foliole mari și cu flori albe, verzui, roz sau roșii (Phaseolus vulgaris). Semințele conțin 25-30% substanțe proteice, 3-4% zaharoză, 5-7% glucoză. Este cultivată ca plantă alimentară. 2. Păstaia de culoare verde sau galbenă a fasolei (1); fiecare dintre boabele din interiorul acestei păstăi. 3. Mâncare preparată din păstăi sau boabe de fasole.

DOLICHOS L., FASOLE JAPONEZĂ, fam. Leguminosae. Gen originar din Africa, Asia, America de S, Australia, zona tropicală, cca 50 specii, erbacee, volubile, cca 3 m înălțime. Flori mari, violete, roz-violete, liliachii, albe, roșii-earmin, odorante, așezate în racem lax. înfloresc vara-toamna. Fruct, păstaie lată cu marginile bombate.

PHASEOLUS L., FASOLE DECORATIVĂ, fam. Leguminosae. Gen originar din America și Asia, cca 175 specii, erbacee, volubile. Tulpină, ușor pubescentă, 4-5 m înaltă. Frunze trifoliate cu foliole ovate, acuminate, prevăzute cu stipele. înflorire bogată, cu flori albe, roșii, gălbui, violete, purpur sau stacojii, uneori bicolore, dispuse în raceme, sepale mai scurte decît tubul floral, carena spiralat-recurbată, a 10-a stamină îngroșată la bază, liberă și cu un apendix mic, ovar cu mai multe ovule, stigmat oblic. Păstaie liniară sau falcată. Semințe diferite ca mărime, formă și culoare.

a bate pe cineva ca la fasole expr. a bate (pe cineva) foarte tare.

a da cu mucii-n fasole expr. (vulg.) a face o gafă.