12 definiții pentru fascism

FASCÍSM s. n. Ideologie apărută în Europa după Primul Război Mondial, caracterizându-se prin naționalism extremist, misticism, violență, cultul forței, intoleranță față de alte partide, promovarea rasismului etc.; regim politic instaurat pe baza acestui curent. – Din it. fascismo, fr. fascisme.

FASCÍSM s. n. Ideologie apărută în Europa după primul război mondial, care a stat la baza unor partide de extremă dreaptă, caracterizându-se prin naționalism extremist, misticism, violență, demagogie socială etc.; regim politic instaurat pe baza acestui curent. – Din it. fascismo, fr. fascisme.

FASCÍSM s. n. Forma cea mai reacționară, fățișă, teroristă de dictatură a burgheziei imperialiste, care prin oprimarea clasei muncitoare și a tuturor elementelor progresiste ale societății și prin suprimarea ultimelor libertăți democratice, urmărește menținerea puterii burgheziei și pregătirea războaielor de cotropire. Fascismul internațional este dușmanul de moarte al tuturor popoarelor din întreaga lume care luptă pentru libertate, independență și viața lor. DOC. PART. 277. Teoria rasistă servește ca idee organizatoare a fascisnmlui. SAHIA, U.R.S.S. 165.

fascísm s.n. (polit.) 1 Doctrină de partid fondată de B. Mussolini (având la bază naționalismul, cultul personalității conducătorului, corporatismul, anticomunismul); regim politic totalitar instaurat în Italia în 1922 (căzut în 1943). 2 Doctrină sau sistem politic care se conduce după modelul mussolinian. • <it. fascismo, fr. fascisme.

FASCÍSM s.n. Ideologie politică și mișcare socială de extremă dreaptă. ♦ Regim politic bazat pe o asemenea ideologie. [< it. fascismo].

FASCÍSM s. n. ideologie ultrareacționară și mișcare politică totalitară de extremă dreaptă, impusă de regimul instaurat de Mussolini în Italia și, ulterior, de Hitler, în Germania. (< it. fascismo, fr. fascisme)

FASCÍSM n. Curent politic și formă totalitară de guvernare, caracterizată prin naționalism, teroare și spirit agresiv. /<it. fascismo

fascism n. guvern dictatorial, instituit în Italia dela 1922 spre a se opune exceselor anarhiste și a realiza reformele necesare pentru refacerea economică a țării.

*fascízm n., pl. e (d. fascist). Doctrina politică a fasciștilor. – Fascizmul a apărut după războĭu mondial ca o reacțiune patriotică contra teroriĭ socialiștilor și bolșevicilor italienĭ, pe care ĭ-a învins răpede și decisiv. În 1922, șeful lor, Mussolini, a fost chemat să ĭa frînele guvernuluĭ, după care valuta italiană s'a urcat îndată.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

FASCÍSM (‹ it., fr.; {s} lat. fasciae „mănunchi de nuiele”) s. n. Ideologie și regim politic apărute în Europa după primul război mondial, în condițiile declanșării unor crize economice și sociale, precum și al imposibilității guvernanților de a-și menține și exercita puterea cu mijloace parlamentare. Organizatoric, f. a apărut mai întâi în Italia (1919), sub forma „fasciilor”, mișcare ce a avut în frunte pe Benito Mussolini, care, în 1922, a preluat puterea și a instaurat regimul fascist. Partide și regimuri fasciste sau de tip fascist au luat ființă și au fost instaurate în Germania, Japonia, Portugalia, Spania și în unele țări din centrul și estul Europei, îmbrăcând forme specifice, „naționale”. Devenind ideologie oficială a mai multor state, s-a caracterizat prin: naționalism extremist, misticism, violență, cultul forței, intoleranță față de alte partide sau mișcări politice, mai ales a celor de extremă stângă; a presupus existența unor partide puternic centralizate, cu o largă bază socială conduse de lideri charismatici, supunerea necondiționată față de voința acestora, tendința de monopolizare a tuturor sferelor vieții sociale, promovarea rasismului, în forma antisemitismului și șovinismului, și a unor concepții filozofice voluntariste și iraționaliste. În planul politicii externe, f. a propovăduit așa-numitul drept al unor rase și națiuni la dominația mondială, justificând expansiunea și cotropirea teritorială. A contribuit la declanșarea celui de-al doilea război mondial, al cărui sfârșit a însemnat prăbușirea principalelor regimuri politice fasciste. V. naționalism-socialism, neofascism.

Intrare: fascism
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fascism fascismul
plural
genitiv-dativ singular fascism fascismului
plural
vocativ singular
plural