farmazon, ~oană smf [At: GHICA, S. 23 / Pl: ~i, ~oane / E: rs фармазон] (Înv) 1 (Pfm) Vrăjitor. 2 (Fig) Om viclean.

farmazonie sf [At: VLAHUȚĂ, D. 217 / Pl: ~ii / E: farmazon + -ie] (Înv; pfm) Magie.

FARMAZON sm., -OANĂ (pl. -ne) sf. pop. 1 Vrăjitor (-toare), fermecător (-toare): piatra n’o poate lega, fie cît de mare farmazon VOR.; fata lui, care ci-că este o farmazoană cumplită CRG. ¶ 2 familiar Șiret: farmazonul nostru bietul Căpitan Ciupagea I. -GH.; înșelat d’atîtea ori de farmazonii noștri politici JIP. [rus. farmasonŭ, „francmason”].

FARMAZONIE sf. pop. mai adesea FARMAZONII pl. Vrăji, farmece; scamatorii: băbătia dumitale nu prea știe farmazonii ca alte babe FLOR.; îi duc mintea într’o lume de farmece și de farmazonii VLAH. [farmazon].

FARMAZON, -OANĂ, farmazoni, -oane, s. m. și f. (Rar; în superstiții) Vrăjitor. Ba că chiar, că erai să ne dăruiești cu milă și cu daruri împărătești, dacă nu te vedeam cînd ai pașlit-o, farmazoană ce ești! CREANGĂ, P. 268.

FARMAZONIE, farmazonii, s. f. (Popular) Vrajă, farmec. Descîntece superstițioase, schime cabalistice care-i duc mintea într-o lume de farmece și de farmazonii. VLAHUȚĂ, O. AL. II 131. Voi îmblați cu farmazonii, căutați să-l fărmăcați. CONTEMPORANUL, VI 502.

FARMAZON ~i m. 1) pop. Persoană care se îndeletnicește cu vrăjitoria; vrăjitor. 2) iron. Persoană care vădește multă viclenie. /<rus. farmazon

FARMAZONIE ~i f. mai ales la pl. pop. Procedeu magic căruia i se atribute însușiri supranaturale; vrăjitorie; farmec. [Art. farmazonia; G.-D. farmazoniei; Sil. -ni-e] /farmazon + suf. ~ie

farmazoană f. Mold. vrăjitoare: fata lui Roș-Împărat este o farmazoană cumplită CR. [V. farmazon].

farmazon a. 1. pop. francmason; 2. fig. panglicar, șiret (sau cel ce face pe șiretu). [Rus. FARMAZONŬ (din fr. francmason): francmasoneria, foarte răspândită sub Caterina II și Alexandru I, fu introdusă la finele sec. XVIII în Moldova, unde dobândi un sens nefavorabil din cauza apucăturilor misterioase ale membrilor acestei societăți secrete (la care se adaogă analogia vorbei cu farmec); de aci accepțiunea de vrăjitor (v. farmazoană) și de scamator].

farmazonie f. scamatorie, vrăjitorie.

farmazón, -oánă s. (ngr. farmasónos, și -zónos, nelegĭuit, d. fr. franc-maçon, francmason, infl. poate de fármakon, medicament, otravă; turc. farmasún, rus. pol. farmazon). Vrăjitor, fărmăcător. Fig. Șarlatan, șiret: uniĭ din făcătoriĭ de rele și farmazonĭ aŭ semănat multe felurĭ de vorbe neadevărate spre spaĭma noroduluĭ (Doc. 1787, la V. A. Ureche, Ist. Rom. 3, 108).

farmazoníe f. (d. farmazon). Pop. Faptă de farmazon, șarlatanie, șmecherie.

farmazon (pop.) s. m., pl. farmazoni

farmazonie (pop.) s. f., art. farmazonia, g.-d. art. farmazoniei; pl. farmazonii, art. farmazoniile (desp. -ni-i-)

farmazoană (pop.) s. f., g.-d. art. farmazoanei; pl. farmazoane

farmazon (pop.) s. m., pl. farmazoni

farmazonie (pop.) s. f., art. farmazonia, g.-d. art. farmazoniei; pl. farmazonii, art. farmazoniile

farmazoană s. f., g.-d. art. farmazoanei; pl. farmazoane

farmazon s. m., pl. farmazoni

farmazonie s. f., art. farmazonia, g.-d. art. farmazoniei; pl. farmazonii, art. farmazoniile

farmazon (farmazoni), s. m. – Vrăjitor, vraci. – Mr. farmazón „înșelător”. Fr. franc-maçon „mason” (Hasdeu, Col. lui Traian, 1883, 242), prin intermediul ngr. φαρμασόνος „sacrilegiu” (Scriban), tc. farmasun, pol., rus. farmazon (Sanzewitsch 202). – Der. farmazoană, s. f. (vrăjitoare); farmazonie, s. f. (vrăjitorie). Sec. XVIII.

farmazoană, farmazoane s. f. femeie îmbrăcată excentric.

FARMAZON s. v. vrăjitor.

FARMAZONIE s. v. descântec, farmec, magie, vrajă, vrăjitorie.

farmazon s. v. VRĂJITOR.

farmazonie s. v. DESCÎNTEC. FARMEC. MAGIE. VRAJĂ. VRĂJITORIE.