farmazon, ~oană smf [At: GHICA, S. 23 / Pl: ~i, ~oane / E: rs фармазон] (Înv) 1 (Pfm) Vrăjitor. 2 (Fig) Om viclean.

FARMAZON sm., -OANĂ (pl. -ne) sf. pop. 1 Vrăjitor (-toare), fermecător (-toare): piatra n’o poate lega, fie cît de mare farmazon VOR.; fata lui, care ci-că este o farmazoană cumplită CRG. ¶ 2 familiar Șiret: farmazonul nostru bietul Căpitan Ciupagea I. -GH.; înșelat d’atîtea ori de farmazonii noștri politici JIP. [rus. farmasonŭ, „francmason”].

FARMAZON, -OANĂ, farmazoni, -oane, s. m. și f. (Rar; în superstiții) Vrăjitor. Ba că chiar, că erai să ne dăruiești cu milă și cu daruri împărătești, dacă nu te vedeam cînd ai pașlit-o, farmazoană ce ești! CREANGĂ, P. 268.

FARMAZON ~i m. 1) pop. Persoană care se îndeletnicește cu vrăjitoria; vrăjitor. 2) iron. Persoană care vădește multă viclenie. /<rus. farmazon

farmazon a. 1. pop. francmason; 2. fig. panglicar, șiret (sau cel ce face pe șiretu). [Rus. FARMAZONŬ (din fr. francmason): francmasoneria, foarte răspândită sub Caterina II și Alexandru I, fu introdusă la finele sec. XVIII în Moldova, unde dobândi un sens nefavorabil din cauza apucăturilor misterioase ale membrilor acestei societăți secrete (la care se adaogă analogia vorbei cu farmec); de aci accepțiunea de vrăjitor (v. farmazoană) și de scamator].

farmazón, -oánă s. (ngr. farmasónos, și -zónos, nelegĭuit, d. fr. franc-maçon, francmason, infl. poate de fármakon, medicament, otravă; turc. farmasún, rus. pol. farmazon). Vrăjitor, fărmăcător. Fig. Șarlatan, șiret: uniĭ din făcătoriĭ de rele și farmazonĭ aŭ semănat multe felurĭ de vorbe neadevărate spre spaĭma noroduluĭ (Doc. 1787, la V. A. Ureche, Ist. Rom. 3, 108).

farmazoană f. Mold. vrăjitoare: fata lui Roș-Împărat este o farmazoană cumplită CR. [V. farmazon].

farmazon (pop.) s. m., pl. farmazoni

farmazon (pop.) s. m., pl. farmazoni

farmazon s. m., pl. farmazoni

farmazoană (pop.) s. f., g.-d. art. farmazoanei; pl. farmazoane

farmazoană s. f., g.-d. art. farmazoanei; pl. farmazoane

FARMAZON s. v. vrăjitor.

farmazon s. v. VRĂJITOR.

farmazon (farmazoni), s. m. – Vrăjitor, vraci. – Mr. farmazón „înșelător”. Fr. franc-maçon „mason” (Hasdeu, Col. lui Traian, 1883, 242), prin intermediul ngr. φαρμασόνος „sacrilegiu” (Scriban), tc. farmasun, pol., rus. farmazon (Sanzewitsch 202). – Der. farmazoană, s. f. (vrăjitoare); farmazonie, s. f. (vrăjitorie). Sec. XVIII.

farmazoană, farmazoane s. f. femeie îmbrăcată excentric.