farmazon a. 1. pop. francmason; 2. fig. panglicar, șiret (sau cel ce face pe șiretu). [Rus. FARMAZONŬ (din fr. francmason): francmasoneria, foarte răspândită sub Caterina II și Alexandru I, fu introdusă la finele sec. XVIII în Moldova, unde dobândi un sens nefavorabil din cauza apucăturilor misterioase ale membrilor acestei societăți secrete (la care se adaogă analogia vorbei cu farmec); de aci accepțiunea de vrăjitor (v. farmazoană) și de scamator].