27 de definiții pentru fantezie fantasie fantazie (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

fantezie sf [At: CANTEMIR, I. I. I, 60 / V: (rar) ~taisie, ~tasie, ~tazie, ~esie / Pl: ~ii / E: fr fantaisie] 1 Facultate umană de a crea noi reprezentări mentale pe baza percepțiilor, a ideilor și a reprezentărilor anterioare Si: imaginație. 2 (Pex) Reprezentare mentală produsă de fantezie (1) Si: fantasmă (3), himeră, reverie, vis. 3 (Spc) Imaginație specifică unui creator Si: creativitate. 4 (Înv; îs) Articole de ~ Obiecte decorative (fără valoare). 5 Produs al imaginației Si: născocire, plăsmuire. 6 Capriciu (1). 7 Creație care iese din tiparele obișnuite. 8 Compoziție muzicală instrumentală de formă liberă, cu elemente de virtuozitate și improvizație. 9 (Înv) Paradă militară cu demonstrații.

FANTEZÍE, fantezii, s. f. 1. Capacitate omenească de a crea noi reprezentări sau idei pe baza percepțiilor, a reprezentărilor sau ideilor acumulate anterior; p. ext. imagine produsă de această facultate; imaginație; reverie. ♦ Spec. Imaginație specifică unui creator (în artă, literatură, știință etc.). ♦ Produs al imaginației; plăsmuire, născocire. 2. Gust, înclinare, dorință ieșită din comun, ciudată (a cuiva). 3. Compoziție muzicală instrumentală de formă liberă, având un caracter de improvizație și de virtuozitate. [Var.: (rar) fantasíe, fantazíe s. f.] – Din fr. fantaisie.

FANTEZÍE, fantezii, s. f. 1. Capacitate omenească de a crea noi reprezentări sau idei pe baza percepțiilor, a reprezentărilor sau ideilor acumulate anterior; p. ext. imagine produsă de această facultate; imaginație; reverie. ♦ Spec. Imaginație specifică unui creator (în artă, literatură, știință etc.). ♦ Produs al imaginației; plăsmuire, născocire. 2. Gust, înclinare, dorință ieșită din comun, ciudată (a cuiva). 3. Compoziție muzicală instrumentală de formă liberă, având un caracter de improvizație și de virtuozitate. [Var.: (rar) fantasíe, fantazíe s. f.] – Din fr. fantaisie.

FANTEZÍE, (2, 3) fantezii, s. f. (Și în forma fantazie) 1. Imaginație; reverie. Fantazie, fantaziecind sîntem numai noi singuri, Ce ades mă porți pe lacuri și pe mare și prin crînguri! EMINESCU, O. I 155. ♦ Imaginație creatoare. Un gust în potrivirea culorilor, ș-o răbdare, ș-o fantezie, cum numai la cei aleși se găsesc. VLAHUȚĂ, O. A. 510. ♦ Gust, înclinare personală, capriciu. Era grozav de leneș... și fără altă regulă de activitate decît fantazia. GALACTION, O. I 114. Adevăratul călător e acela care, cînd se pornește la un drum, își propune să meargă unde l-a duce fantazia lui. ALECSANDRI, C. 95. 2. (Mai ales la pl.) Plăsmuire, scornire. Nu pot crede în aceste fantezii neserioase. 3. Compoziție muzicală fără formă fixă prestabilită. Fantezia cromatică pentru clavecin de Bach.Fig. Undeva, în neagra taină a tufișurilor, își înălța spre stele fantazia melodioasă o privighetoare. SADOVEANU, O. IV 496. – Variante: fantasíe (AGÎRBICEANU, S. P. 239), fantazíe (GHEREA, ST. CR. II 19) s. f.

fantezíe s. f., art. fantezía, g.-d. art. fantezíei; pl. fantezíi, art. fantezíile

fantezíe s. f., art. fantezía, g.-d. art. fantezíei; pl. fantezíi, art. fantezíile

FANTEZÍE s. 1. v. imaginație. 2. v. închipuire. 3. ficțiune, imaginație, invenție, închipuire, născocire, plăsmuire, scorneală, scornire. (Produs al -ei.) 4. v. utopie. 5. v. extravaganță. 6. v. capriciu. 7. (MUZ.) capriciu, (rar) ricercar. (O ~ spaniolă.)

FANTEZÍE s.f. 1. Imaginație artistică creatoare. ♦ Imaginație; reverie. 2. Ciudățenie, capriciu. 3. (la pl.) Plăsmuiri. 4. Piesă de muzică instrumentală care nu are o formă prestabilită. V. parafrază. ♦ Piesă instrumentală în stil contrapunctic, a cărei muzică are un caracter neobișnuit, fantastic. 5. (Și în forma fantaisie) Țesătură al cărei colorit și textură sunt astfel făcute încât să permită maxima imaginație a autorului. [Gen. -iei, var. fantasie, fantesie, fantazie s.f. / < fr. fantaisie, cf. it. fantasia, gr. phantasia].

FANTEZÍE s. f. 1. imaginație. ◊ imaginație creatoare. 2. produs al imaginației; închipuire, plăsmuire, născocire. ◊ înclinare personală, gust, ciudățenie, capriciu. 3. (muz.) lucrare instrumentală sau orchestrală liberă. ◊ piesă instrumentală, în stil contrapunctic, cu caracter fantastic. 4. țesătură al cărei colorit și textură sunt făcute să permită maxima imaginație a autorului. (< fr. fantaisie, lat. fantasia, gr. phantasia)

FANTEZÍE ~i f. 1) Facultatea de a-și închipui ceva în mod creator; imaginație creatoare. 2) Dorință ieșită din comun; gust bizar; capriciu. 3) Operă de imaginație în care creația artistică nu este supusă unor reguli formale. 4) Lucru născocit. 5) Piesă muzicală instrumentală de formă liberă. [G.-D. fanteziei] /<fr. fantaisie

fandasie sf [At: MINEIUL (1776), 52 2/1 / V: (imp) ~acsie (S și: ~axie) / Pl: ~ii / E: ngr φανδαξιε] (Înv) Fantezie (1).

fantasie sf vz fantezie

FANTASÍE s.f. v. fantezie.

FANTAZÍE s.f. v. fantezie.

arată toate definițiile

Intrare: fantezie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fantezie fantezia
plural fantezii fanteziile
genitiv-dativ singular fantezii fanteziei
plural fantezii fanteziilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fantasie fantasia
plural fantasii fantasiile
genitiv-dativ singular fantasii fantasiei
plural fantasii fantasiilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fantazie fantazia
plural fantazii fantaziile
genitiv-dativ singular fantazii fantaziei
plural fantazii fantaziilor
vocativ singular
plural