3 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FANÁT, -Ă, fanați, -te, adj. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) Care și-a pierdut prospețimea; trecut2, ofilit, veștejit. – V. fana.

FANÁT, -Ă, fanați, -te, adj. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) Care și-a pierdut prospețimea; trecut2, ofilit, veștejit. – V. fana.

fanat, ~ă a [At: DEX / Pl: ~ați, ~e / E: fana] 1 (D. flori și fructe) Ofilit2. 2 (Fig; d. oameni) Care și-a pierdut culoarea și prospețimea feței.

FANÁT, -Ă adj. Ofilit, vestejit, trecut. [Cf. fr. fané].

FANÁ, fanez, vb. I. Refl. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) A-și pierde prospețimea; a se trece, a se ofili, a se veșteji. – Din fr. faner.

FANÁ, fanez, vb. I. Refl. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) A-și pierde prospețimea; a se trece, a se ofili, a se veșteji. – Din fr. faner.

FÂNÁȚ, fânațe, s. n. (Pop.) 1. Fâneață. 2. Fân. [Pl. și: fânațuri] – Lat. *fenacium.

fana vr [At: KLOPȘTOCK, F. 252 / Pzi: ~nez / E: fr faner] 1 (D. flori și fructe) A se ofili. 2 (Fig; d. oameni) A-și pierde culoarea și prospețimea feței.

fânaț sn [At: (a. 1631) GCR 1, 75/17 / Pl: ~e, (reg) ~ă, (înv) ~ați, ~uri / E: ml* fenacium] (Pop) 1 Fâneață. 2 Fân (1).

FÂNÁȚ, fânațuri, s. n. (Pop.) 1. Fâneață. 2. Fân. [Pl. și: fânațe] – Lat. *fenacium.

FANÁ, fanez, vb. I. Refl. (Franțuzism; despre flori și despre persoane) A-și pierde prospețimea, a se ofili.

FANẮT, -Ă adj. (Franțuzism) Ofilit, veștejit, trecut.

FÎNÁȚ, fînațe și fînațuri, s. n. 1. Cîmp pe care se lasă să crească iarbă destinată să devină fîn; fînărie (1), fîneață. Cît cuprindeau ochii, se vedeau numai grîie, păpușoiști lungi, fînațuri. CAMILAR, N. II 383. Ne ducem să vedem unde mai punem plugurile în primăvară, unde facem imaș, unde lăsăm fînațurile. SADOVEANU, O. II 565. Ce ne calci poienele Și ne paști fînațele? ALECSANDRI, P. P. 99. 2. (Rar) Fîn. N-ai nimic în car, păcătosule? – Jupîn ciauș... nimic; o pală de fînaț. DELAVRANCEA, S. 206.

FANÁ vb. I. refl. A se ofili, a se trece, a se veșteji. [< fr. faner].

FANÁ vb. refl. a se ofili, a se trece, a se veșteji. (< fr. faner)

A SE FANÁ se ~eáză intranz. livr. 1) (despre flori și unele legume) A-și pierde vlaga și frăgezimea; a se veșteji; a se ofili. 2) (despre persoane) A-și pierde prospețimea fizică; a se ofili. /<fr. faner

A FANÁ ~éz tranz. rar A face să se faneze /<fr. faner

fânaț n. loc cosit și făcut fân, livede pentru cultivarea fânului.

fînáț n., pl. urĭ, și (maĭ des) fîneáță f., pl. fînețe și (Btș.) fînețe (d. fîn). Ĭarbă bună de cosit, de făcut fîn. Suprafață acoperită de asemenea ĭarbă. Pl. fînețurĭ (Lung. Univ. 9 Dec. 19 9; 3, 2). V. pășune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fanát adj. m., pl. fanáți; f. sg. fanátă, pl. fanáte

!faná (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se faneáză

fânáț (pop.) s. n., pl. fânáțe

arată toate definițiile

Intrare: fanat
fanat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fanat
  • fanatul
  • fanatu‑
  • fana
  • fanata
plural
  • fanați
  • fanații
  • fanate
  • fanatele
genitiv-dativ singular
  • fanat
  • fanatului
  • fanate
  • fanatei
plural
  • fanați
  • fanaților
  • fanate
  • fanatelor
vocativ singular
plural
Intrare: fana
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fana
  • fanare
  • fanat
  • fanatu‑
  • fanând
  • fanându‑
singular plural
  • fanea
  • fanați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fanez
(să)
  • fanez
  • fanam
  • fanai
  • fanasem
a II-a (tu)
  • fanezi
(să)
  • fanezi
  • fanai
  • fanași
  • fanaseși
a III-a (el, ea)
  • fanea
(să)
  • faneze
  • fana
  • fană
  • fanase
plural I (noi)
  • fanăm
(să)
  • fanăm
  • fanam
  • fanarăm
  • fanaserăm
  • fanasem
a II-a (voi)
  • fanați
(să)
  • fanați
  • fanați
  • fanarăți
  • fanaserăți
  • fanaseți
a III-a (ei, ele)
  • fanea
(să)
  • faneze
  • fanau
  • fana
  • fanaseră
Intrare: fânaț
fânaț1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fânaț
  • fânațul
  • fânațu‑
plural
  • fânațe
  • fânațele
genitiv-dativ singular
  • fânaț
  • fânațului
plural
  • fânațe
  • fânațelor
vocativ singular
plural
fânaț2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fânaț
  • fânațul
  • fânațu‑
plural
  • fânațuri
  • fânațurile
genitiv-dativ singular
  • fânaț
  • fânațului
plural
  • fânațuri
  • fânațurilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fanat

etimologie:

  • vezi fana
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

fana

  • 1. (Despre flori și legume) A-și pierde prospețimea; a se trece, a se ofili, a se veșteji.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: ofili trece veșteji
    • 1.1. prin extensiune (Despre oameni) A se trece, a se ofili.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

fânaț popular

  • 1. Câmp pe care se lasă să crească iarbă destinată să devină fân; fânărie.
    exemple
    • Cît cuprindeau ochii, se vedeau numai grîie, păpușoiști lungi, fînațuri. CAMILAR, N. II 383.
      surse: DLRLC
    • Ne ducem să vedem unde mai punem plugurile în primăvară, unde facem imaș, unde lăsăm fînațurile. SADOVEANU, O. II 565.
      surse: DLRLC
    • Ce ne calci poienele Și ne paști fînațele? ALECSANDRI, P. P. 99.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • N-ai nimic în car, păcătosule? – Jupîn ciauș... nimic; o pală de fînaț. DELAVRANCEA, S. 206.
      surse: DLRLC

etimologie: