13 definiții pentru falset


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FALSÉT, falsete, s. n. Registrul cel mai înalt al vocii masculine. ♦ Executare falsă a unei compoziții muzicale (sau a unui fragment al acesteia). – Din it. falsetto.

falset sn [At: CARAGIALE, N. S. 100 / Pl: ~e / E: it falsetto] 1-2 Sunet (sau șir de sunete) din registrul acut al vocii, produs prin vibrarea părții superioare a coardelor vocale. 3 Execuție în falset (1) a unei bucăți muzicale.

falsét s.n. (muz.) Tehnică de canto la vocile bărbătești, constând în emisia sunetelor cu o vibrație a părții superioare a coardelor vocale, care produce un sunet acut, cu o octavă mai sus față de vocea bărbătească normală. ◊ Loc.adj., adv. În falset = (cu voce) ascuțit(ă). ♦ Sunet (sau șir de sunete) din registrul cel mai acut al vocii bărbătești produs prin vibrația părții superioare a coardelor vocale, intrând în registrul acut cu o octavă mai sus față de vocea bărbătească normală; voce de cap. ♦ Execuție falsă a unei compoziții muzicale (sau a unui fragment al ei). • pl. -e. / <it. falsetto.

FALSÉT, falsete, s. n. Sunet (sau șir de sunete) din registrul acut al vocii unui cântăreț, produs prin vibrarea părții superioare a coardelor vocale. ♦ Execuție falsă a unei compoziții muzicale (sau a unui fragment al ei). – Din it. falsetto.

FALSÉT s. n. (Muz.; numai în loc. adv.) În falset = într-un registru foarte înalt, cu voce ascuțită. Se deschide ușa de la mijloc și s-arată Matache... cîntînd în falset ca o maică stariță. CARAGIALE, N. S. 100.

FALSÉT s.n. Sunet din registrul cel mai acut (de cap), produs prin vibrația parțială a coardelor vocale. ◊ În falset = cu voce ascuțită. [Pl. -te, -turi. / < it. falsetto].

FALSÉT s. n. sunet din registrul cel mai acut al vocii bărbătești; voce de cap. ♦ în ~ = cu voce ascuțită. (< it. falsetto)

FALSÉT ~e n. 1) Sunet din registrul cel mai acut al vocii unui interpret. 2) Executare falsă a unei piese muzicale. /<it. falsetto


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

falset (< it. falsetto, din falso „fals, nenatural”), timbru* vocal obținut prin restrângerea fonației*; folosit de tenor (1) pentru a-și extinde vocea în acut. A fost întrebuințat în polif. sec. 16-17 pentru partidele de alto (1) și în operă* pentru efecte speciale. Se întâlnește în cântece pop. din Sardinia, Tirol (Jodler*), în cântecele cu caracter de semnal (2) și improvizatorice* din folc. românesc. Sin. voce de cap. V. falsetist; voce (1); hăulit; doină.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

falset, falseturi s. n. (intl.) bani furați.

Intrare: falset
falset1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • falset
  • falsetul
  • falsetu‑
plural
  • falsete
  • falsetele
genitiv-dativ singular
  • falset
  • falsetului
plural
  • falsete
  • falsetelor
vocativ singular
plural
falset2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • falset
  • falsetul
  • falsetu‑
plural
  • falseturi
  • falseturile
genitiv-dativ singular
  • falset
  • falsetului
plural
  • falseturi
  • falseturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

falset

  • 1. Registrul cel mai înalt al vocii masculine.
    surse: DEX '09 DN
    • 1.1. Executare falsă a unei compoziții muzicale (sau a unui fragment al acesteia).
      surse: DEX '09
      • 1.1.1. muzică locuțiune adverbială În falset = într-un registru foarte înalt, cu voce ascuțită.
        surse: DLRLC DN attach_file un exemplu
        exemple
        • Se deschide ușa de la mijloc și s-arată Matache... cîntînd în falset ca o maică stariță. CARAGIALE, N. S. 100.
          surse: DLRLC

etimologie: