falsét s.n. (muz.) Tehnică de canto la vocile bărbătești, constînd în emisia sunetelor cu o vibrație a părții superioare a coardelor vocale, care produce un sunet acut, cu o octavă mai sus față de vocea bărbătească normală. ◊ Loc.adj., adv. În falset = (cu voce) ascuțit(ă). ♦ Sunet (sau șir de sunete) din registrul cel mai acut al vocii bărbătești produs prin vibrația părții superioare a coardelor vocale, intrînd în registrul acut cu o octavă mai sus față de vocea bărbătească normală; voce de cap. ♦ Execuție falsă a unei compoziții muzicale (sau a unui fragment al ei). • pl. -e. / <it. falsetto.