falset (< it. falsetto, din falso „fals, nenatural”), timbru* vocal obținut prin restrângerea fonației*; folosit de tenor (1) pentru a-și extinde vocea în acut. A fost întrebuințat în polif. sec. 16-17 pentru partidele de alto (1) și în operă* pentru efecte speciale. Se întâlnește în cântece pop. din Sardinia, Tirol (Jodler*), în cântecele cu caracter de semnal (2) și improvizatorice* din folc. românesc. Sin. voce de cap. V. falsetist; voce (1); hăulit; doină.