3 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FÁLIE, falii, s. f. (Geol.) Dislocație apărută în scoarța Pământului, ca urmare a mișcărilor tectonice verticale, care desparte două grupuri de strate; fractură. – Din fr. faille.

falie sf [At: LTR / Pl: ~ii / E: fr faille] 1 (Glg) Ruptură apărută în scoarța Pământului în urma mișcărilor tectonice verticale, care desparte două grupuri de straturi Și fractură (4). 2 (Fig) Ruptură.

FÁLIE, falii, s. f. (Geol.) Ruptură apărută în scoarța Pământului, ca urmare a mișcărilor tectonice verticale, care desparte două grupuri de straturi; fractură. – Din fr. faille.

FÁLIE, falii, s. f. (Geol.) Ruptură care desparte două blocuri ale scoarței pămîntului deplasate unul față de celălalt. Apele lacului s-au adunat într-o falie.Țipă uriașele falii, Geme pămîntul lovit. BANUȘ, B. 7. – Pronunțat: -li-e.

FÁLIE s.f. Ruptură care desparte două blocuri ale scoarței Pământului, deplasate unul față de celălalt. [Gen. -iei. / < fr. faille, cf. lat. fallere – a lăsa să cadă, a nu susține].

FÁLIE s. f. ruptură care desparte două blocuri ale scoarței Pământului, deplasate unul față de celălalt; fractură (3). (< fr. faille)

FÁLIE ~i f. geol. Ruptură în scoarța pământului apărută ca urmare a mișcărilor tectonice verticale. [Art. falia; G.D. faliei; Sil. -li-e] /<fr. faille

FALIÁ, faliez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) dizloca în falie. – Din fr. failler.

falia vtr [At: DN3 / P: ~li-a / Pzi: ~iez / E: fr failler] 1-2 A (i se) produce o falie (1). 3-4 A (se) disloca.

fălie1 sf [At: COD. VOR. 73 / Pl: ~ii / E: făli + -ie] (Trs; Ban; înv) 1 Fast1. 2 Mândrie. 3 Trufie.

fălie2 sf [At: LB / V: fel~ / E: mg féle] (Reg) Rudenie.

FALIÁ vb. I. tr., refl. (Geol.) A (se) produce o falie, a face o falie, a (se) tăia, a (se) disloca. [Pron. -li-a, p. i. 3 -iază. / < fr. failler].

FALIÁ vb. tr., refl. a (se) produce o falie, a (se) tăia, a (se) disloca. (< fr. failler)

FĂLIE s. f. 1. (Trans. SV) Pompă, splendoare. Viind Agripa cu Vernichiiea cu multă fălie. N TEST. (1648). 2. (Ban., Trans. SV) Trufie. Rostul lor grăiaște fălie. NT 1648, 201r. În fălie nedreptul supără surumanul. PSALT. (1651). Fĕliĕ. Jactantia. AC, 338; cf. CĂRARE PRE SCURT. Etimologie: făli + suf. -ie Vezi și fălos, făloșie, fălui. Cf. b u i e c e a l ă, buiecie, buiecitură (1), făloșie, h i c i m ă ș i e, m ă r o ș i e, z u z i e.

felíe f. (ngr. feli, d. it. offella, dim. d. offa, cozonac, lat. offa, cozonac, bucată de pîne, offella, bucățică de carne). Bucată supțire de pîne, de pepene, de măr tăĭată cu cuțitu. (Felia de mămăligă se poate tăĭa cu ața, cele de portocală se desfac cu mîna). – În Mold. Olt. fălíe (rev. I. Crg. 7, 262), în Mold. nord și félie. V. halcă și codru.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fálie (ruptură în scoarța Pământului) (-li-e) s. f., art. fália (-li-a), g.-d. art. fáliei; pl. fálii, art. fáliile (-li-i-)

fálie s. f. (sil. -li-e), art. fália (sil. -li-a), g.-d. art. fáliei; pl. fálii, art. fáliile (sil. -li-i-)

faliá (a ~) (a produce o falie) (rar) (-li-a) vb., ind. prez. 3 faliáză; conj. prez. 3 să faliéze (-li-e-); ger. faliínd (-li-ind)

arată toate definițiile

Intrare: falie
  • silabație: fa-li-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • falie
  • falia
plural
  • falii
  • faliile
genitiv-dativ singular
  • falii
  • faliei
plural
  • falii
  • faliilor
vocativ singular
plural
Intrare: falia
  • silabație: fa-li-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • falia
  • faliere
  • faliat
  • faliatu‑
  • faliind
  • faliindu‑
singular plural
  • falia
  • faliați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • faliez
(să)
  • faliez
  • faliam
  • faliai
  • faliasem
a II-a (tu)
  • faliezi
(să)
  • faliezi
  • faliai
  • faliași
  • faliaseși
a III-a (el, ea)
  • falia
(să)
  • falieze
  • falia
  • falie
  • faliase
plural I (noi)
  • faliem
(să)
  • faliem
  • faliam
  • faliarăm
  • faliaserăm
  • faliasem
a II-a (voi)
  • faliați
(să)
  • faliați
  • faliați
  • faliarăți
  • faliaserăți
  • faliaseți
a III-a (ei, ele)
  • falia
(să)
  • falieze
  • faliau
  • falia
  • faliaseră
Intrare: fălie
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fălie
  • fălia
plural
  • fălii
  • făliile
genitiv-dativ singular
  • fălii
  • făliei
plural
  • fălii
  • făliilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

falie

  • 1. geologie Dislocație apărută în scoarța Pământului, ca urmare a mișcărilor tectonice verticale, care desparte două grupuri de strate.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: fractură paraclază attach_file 2 exemple
    exemple
    • Apele lacului s-au adunat într-o falie.
      surse: DLRLC
    • Țipă uriașele falii, Geme pămîntul lovit. BANUȘ, B. 7.
      surse: DLRLC

etimologie:

falia

etimologie: