opțiuni

6 definiții pentru fălie

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fălie2 sf [At: LB / V: fel~ / E: mg féle] (Reg) Rudenie.

fălie1 sf [At: COD. VOR. 73 / Pl: ~ii / E: făli + -ie] (Trs; Ban; înv) 1 Fast1. 2 Mândrie. 3 Trufie.

FĂLIE s. f. 1. (Trans. SV) Pompă, splendoare. Viind Agripa cu Vernichiiea cu multă fălie. N TEST. (1648). 2. (Ban., Trans. SV) Trufie. Rostul lor grăiaște fălie. NT 1648, 201r. În fălie nedreptul supără surumanul. PSALT. (1651). Fĕliĕ. Jactantia. AC, 338; cf. CĂRARE PRE SCURT. Etimologie: făli + suf. -ie Vezi și fălos, făloșie, fălui. Cf. b u i e c e a l ă, buiecie, buiecitură (1), făloșie, h i c i m ă ș i e, m ă r o ș i e, z u z i e.

felie2 sf vz fălie2

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fălie1, fălii, s.f. (reg., înv.) 1. mărire, pompă, splendoare. 2. fală, fudulie, mândrie, trufie.

fălie2 s.f. (reg.) rudenie, neam.

Intrare: fălie
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fălie
  • fălia
plural
  • fălii
  • făliile
genitiv-dativ singular
  • fălii
  • făliei
plural
  • fălii
  • făliilor
vocativ singular —
plural —