3 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FÁLCĂ, fălci, s. f. 1. Fiecare dintre cele două oase ale feței în care sunt fixați dinții; (la oameni) maxilar; (la animale) mandibulă. ◊ Expr. Cu o falcă în cer și (cu) alta (sau una) în pământ = a) (în basme) cu gura enormă, larg deschisă pentru a înghiți tot ce-i iese în cale; b) foarte furios, gata să se certe cu violență. ♦ Partea inferioară a obrazului. ♦ (La insecte și crustacee) Maxilă. 2. (Tehn.) Element al unui dispozitiv sau al unei mașini, care servește la prinderea unui obiect, a unui material etc., la sfărâmarea ori deformarea unui material etc. – Refăcut din fălci (pl. înv. al lui falce < lat. falx, -cis).

FÁLCE, fălci, s. f. Veche unitate de măsură pentru suprafețe agricole, folosită în Moldova, echivalentă cu circa un hectar și jumătate. – Lat. falx, -cis.

FÁLCE, fălci, s. f. Veche unitate de măsură pentru suprafețe agricole, folosită în Moldova, echivalentă cu circa un hectar și jumătate. – Lat. falx, -cis.

falcă sf [At: PSALT. SCH. 94/7 / Pl: fălci, (înv) falci / E: fălci (pll, înv. falce < lat falx, -cis)] 1 Fiecare dintre cele două oase ale feței în care sunt fixați dinții Si: (la oameni) maxilar, (la animale) mandibulă. 2 (Îe) Cu o ~ în cer și (cu) alta (sau una) în (ori pe) pământ Foarte furios. 3 (Îae; în basme) Cu gura larg deschisă, spre a înghiți tot ce-i iese în cale. 4 Partea inferioară a obrazului. 5 (Pex) Obraz. 6 (La insecte) Maxilă. 7 (Fam; îe) A da fălci A mânca cu lăcomie. 8 (Îe) A (stră)muta (sau a strâmba, a drege) cuiva fălcile A lovi zdravăn peste față. 9 (Pfm; îe) A fi tare în fălci A fi greu de convins. 10 (Reg; îe) A pune mâinile sub fălci A lenevi. 11 (Teh) Element al unui dispozitiv sau al unei mașini, care servește la prinderea unui obiect, a unui material, la sfărâmarea ori la deformarea unui material etc. 12 Fiecare dintre cele două brațe ale piscului, prin care acesta se leagă de osia dinainte a carului Si: fălcea (4), (Ban) fălcuță (3). 13 (Reg) Fiecare dintre cele două tălpici ale săniei Si: fălcea (1), plasă, tălpeț. 14 (Înv) Fiecare dintre cele două laturi care formează partea dinainte a corpului corăbiei.

falce sf [At: (a. 1588), CUV. D. BĂTR. I, 211 / V: faclă / Pl: fălci, (înv) falci / E: lat falx, -cis] 1 (Mol) Veche unitate de măsură pentru suprafețe agricole, egală cu circa un hectar și jumătate. 2 (Reg; îf faclă) Unitate de lungime egală cu un stânjen sau doi metri.

fálce s.f. 1 Veche unitate de măsură pentru suprafețe agricole, folosită în Moldova, echivalentă cu circa un hectar și jumătate (1,4323 ha). ◊ Stog de falce v. stog. 2 (reg.) Unitate de lungime egală cu un stânjen sau cu doi metri. • pl. fălci, (înv.) falci. / lat. falcem „coasă, seceră”.

FÁLCĂ, fălci, s. f. 1. Fiecare dintre cele două oase ale feței în care sunt fixați dinții; (la oameni) maxilar; (la animale) mandibulă. ◊ Expr. Cu o falcă în cer și (cu) alta (sau una) în pământ = a) (în basme) cu gură enormă, larg deschisă pentru a înghiți tot ce-i iese în cale; b) foarte furios, gata să se certe cu violență. ♦ Partea inferioară a obrazului. ♦ (La insecte) Maxilă. 2. (Tehn.) Element al unui dispozitiv sau al unei mașini, care servește la prinderea unui obiect, a unui material etc., la sfărâmarea ori deformarea unui material etc. – Refăcut din fălci (pl. înv. al lui falce < lat. falx, -cis).

FÁLCĂ, fălci, s. f. 1. Fiecare dintre cele două oase ale feței în care sînt fixați dinții; maxilar, mandibulă. Fălcile începeau a i se încleșta; toată firea se frămînta în el. BUJOR, S. 64. Mai degrabă i-ai putea strîmba fălcile decît vorba. CREANGĂ, P. 164. ◊ Expr. Cu o falcă în cer și (cu) alta (sau una) în pămînt = (mai ales în basme) cu gura larg deschisă spre a înghiți tot ce-i iese în cale; fig. aprins de mînie. Că și dumneata, zău, vii c-o falcă-n cer și una-n pămînt. REBREANU, I. 55. Scorpia, cu o falcă în cer și cu alta în pămînt... se apropie ca vîntul de iute. ISPIRESCU, L. 6. Atunci dracul pornește c-o falcă-n ceri și cu una în pămînt, și într-o clipă și ajunge la pusnicul Dănilă. CREANGĂ, P. 58. ♦ Partea inferioară a obrazului. Cînd auziră una ca aceasta, toți se loviră cu mîna peste falcă. ISPIRESCU, L. 293. 2. (Tehn.; de obicei la pl.) Fiecare din piesele masive ale unei unelte sau ale unei mașini care servește la prindere sau fărîmare prin strîngere. Menghina are două fălci, de obicei una fixă și alta mobilă.

FÁLCE, fălci, s. f. (Mold.) Veche măsură de suprafață pentru pămînt, avînd lungimea de 80 de prăjini și lățimea de 4 prăjini (egală cu 14322 m2). Socotesc ei ce socotesc, boierul cu vechilul, și-l scot dator cu două fălci de arat. VLAHUȚĂ, O. A. 356. Eu am, zicea el, optzeci de mii de fălci de pămînt, cît crăia unui crai din cei din rîndul al doilea. BOLINTINEANU, O. 272.

FÁLCĂ fălci f. 1) Fiecare dintre cele două oase ale feței în care sunt fixați dinții; maxilar. ~a de sus. ~a de jos.Cu o ~ în cer și (cu) alta în pământ a) cu gura larg deschisă; b) cuprins de mânie; foarte furios. 2) Fiecare dintre cele două părți inferioare ale obrajilor. 3) Element al unui dispozitiv sau al unei mașini cu ajutorul căruia se prinde sau se strânge un obiect. [G.-D. fălcii] /<lat. falx, ~cis

FÁLCE fălci f. (în trecut) 1) Unitate de măsură a suprafeței agricole (egală aproximativ cu un hectar și jumătate). 2) Suprafață de pământ de această mărime. /<lat. falx, ~cis

FALCĂ s. f. (Mold., Trans. SV) Obraz. A: De te va lovi neștine preste falcă, întoarce-i lui și ceialaltă. VARLAAM. Bătut peste fălci. ALF., 9r. C: Tu bătuși pre toți pizmașii mei preste fălci. PSALT. (1651). Etimologie: lat. falx.

falcă f. 1. fiecare din cele două bucăți osoase și recurbate în cari stau înfipți dinții și măselele: a da fălci, a mânca cu lăcomie; 2. partea feței dela tâmple și ochi până la bărbie: cu o falcă în cer (și cu una pe pământ), cu o repeziciune supraomenească (așa cum umblă smeoaicele în basme); 3. prin analogie, despre cracii dela furca carului, despre bețele verticale de care atârnă vatalele răsboiului de țesut, etc. [Falcă e pentru falce (cf. salcă și salcie) = lat. FALCEM, coasă, aplicată fălcii din cauza formei sale recurbate].

falce f. măsură veche de suprafață de 2880 stj. p. pentru Moldova (=14.32 m.p.). [Lat. FALCEM, coasă: lit. cantitatea cosită].

fálcă f., pl. fălcĭ (lat. falx, falcis, coasă, ca nucă, d. nux, nŭcis; it. falce, pv. faus, fr. faux, cat. fals, sp. hoz, [coasă și întindere de pămînt], pg. fouce. V. falce, fălcea, falcon). Osu în care staŭ înfipțĭ dințiĭ, maĭ ales cel de jos. C’o falcă’n cer și cu alta’n pămînt, plin de furie, de turbare.

fálce f., pl. fălcĭ (lat. falx, falcis, coasă, adică „cît poțĭ cosi într’o zi”. De aicĭ rut. fálĭča. V. falcă). O măsură agrară întrebuințată și azĭ în Mold. (288) de stînjenĭ pătrațĭ saŭ 14321,95 m.p. În lungime are 80 de prăjinĭ și în lățime 40). V. obraț, obrățesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fálcă (maxilar) s. f., g.-d. art. fắlcii; pl. fălci

fálce (măsură pentru suprafețe) (înv.) s. f., g.-d. art. fắlcii; pl. fălci

fálcă s. f., g.-d. art. fălcii; pl. fălci

fálce s. f., g.-d. art. fălcii; pl. fălci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FÁLCĂ s. (ANAT.) 1. v. maxilar. 2. v. mandibulă. 3. v. maxilă.

arată toate definițiile

Intrare: falci
falci
prefix (I7-P)
  • falci
Intrare: falcă
substantiv feminin (F74)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • falcă
  • falca
plural
  • fălci
  • fălcile
genitiv-dativ singular
  • fălci
  • fălcii
plural
  • fălci
  • fălcilor
vocativ singular
plural
Intrare: falce
substantiv feminin (F123)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • falce
  • falcea
plural
  • fălci
  • fălcile
genitiv-dativ singular
  • fălci
  • fălcii
plural
  • fălci
  • fălcilor
vocativ singular
plural

falcă

  • 1. Fiecare dintre cele două oase ale feței în care sunt fixați dinții; (la oameni) maxilar; (la animale) mandibulă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 3 exemple
    exemple
    • Falca de sus. Falca de jos.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • Fălcile începeau a i se încleșta; toată firea se frământa în el. BUJOR, S. 64.
      surse: DLRLC
    • Mai degrabă i-ai putea strîmba fălcile decît vorba. CREANGĂ, P. 164.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie Cu o falcă în cer și (cu) alta (sau una) în pământ = (în basme) cu gura enormă, larg deschisă pentru a înghiți tot ce-i iese în cale.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 2 exemple
      exemple
      • Scorpia, cu o falcă în cer și cu alta în pămînt... se apropie ca vîntul de iute. ISPIRESCU, L. 6.
        surse: DLRLC
      • Atunci dracul pornește c-o falcă-n ceri și cu una în pămînt, și într-o clipă și ajunge la pusnicul Dănilă. CREANGĂ, P. 58.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie figurat Cu o falcă în cer și (cu) alta (sau una) în pământ = foarte furios, gata să se certe cu violență.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX attach_file un exemplu
      exemple
      • Că și dumneata, zău, vii c-o falcă-n cer și una-n pămînt. REBREANU, I. 55.
        surse: DLRLC
    • 1.3. Partea inferioară a obrazului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file un exemplu
      exemple
      • Cînd auziră una ca aceasta, toți se loviră cu mîna peste falcă. ISPIRESCU, L. 293.
        surse: DLRLC
    • 1.4. La insecte și crustacee:
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: maxilă
  • 2. tehnică de obicei (la) plural Element al unui dispozitiv sau al unei mașini, care servește la prinderea unui obiect, a unui material etc., la sfărâmarea ori deformarea unui material etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file un exemplu
    exemple
    • Menghina are două fălci, de obicei una fixă și alta mobilă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX

etimologie:

  • Refăcut din fălci (pluralul învechit al lui falce, care provine din limba latină falx, -cis).
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

falce

  • 1. Veche unitate de măsură pentru suprafețe agricole, folosită în Moldova, echivalentă cu circa un hectar și jumătate.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • diferențiere Veche măsură de suprafață pentru pământ, având lungimea de 80 de prăjini și lățimea de 4 prăjini (egală cu 14322 m2).
    exemple
    • Socotesc ei ce socotesc, boierul cu vechilul, și-l scot dator cu două fălci de arat. VLAHUȚĂ, O. A. 356.
      surse: DLRLC
    • Eu am, zicea el, optzeci de mii de fălci de pămînt, cît crăia unui crai din cei din rîndul al doilea. BOLINTINEANU, O. 272.
      surse: DLRLC

etimologie: