fachie sf [At: DOSOFTEI, V. S. 472 / P: ~chi-e / V: fache, ~iu sn, sfachiu sn / Pl: ~ii, făchii / E: ml fac(u)la] 1 (Înv) Făclie. 2 (Reg) Făclie obținută dintr-un mănunchi de stuf sau fâșii de lemn unse cu material inflamabil (pentru pescuit noaptea).

FACHIE, făchii, s. f. Făclie întocmită dintr-un mănunchi de stuf uscat sau de țăndări de lemn, unse cu rășină sau cu alt material inflamabil. Oamenii domniei-tale or aprinde făchii, luminînd balta. SADOVEANU, F. J. 431. Coborî și vodă după dînșii tocmai cînd aprindeau bețe de pucioasă și ațîțau de la ele flăcări în rîșina făchiilor. id. Z. C. 128. – Pronunțat: -chi-e.

-FACHIE elem. faco-.

fachie f. Mold. mănunchiu de țăndări ce se aprinde noaptea spre a atrage peștii. [Vechiu-rom. fachie, făclie = lat. FACULA: v. făclie].

fache sf vz fachie

fachiu² sn vz fachie

faco- [At: DN³ / E: fr phaco] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) lentilă.

șfachie sf vz fachie

†FACH(I)E sf. 1 ‡ Făclie ¶ 2 Mold. Bucov. Oaș. 🐟 Mănunchiu de țăndări de brad, de molift, de coaje de mesteacăn, etc. ce se aprinde noaptea spre a atrage peștii și a-i prinde cu mîna sau cu ostia (🖼 2021) [lat. fac(ŭ)la].

FĂCLIE sf. 1 Lumînare lungă și groasă de ceară întrebuințată mai adesea în biserici și la morți: biserica de alături, luminată în roșu de făcliile credincioșilor cari o ocoleau în sunetul clopotelor BR. -VN.; Galben ca făclia de galbenă ceară Ce aproape-i ardea ALECS. ¶ 2 🐟 FACH(I)E: cînd pescuia ... cu țeapa și făclia, parcă-și mai uita ... de amar GRIG. ¶ 3 Fig. Celebritate, ilustrațiune: făclia științei [bg. -srb.].

FACO- Element prim de compunere savantă cu semnificația de „lentilă”. [< fr. phaco-, cf. gr. phakos].

FACO-, -FACHIE elem. „lentilă, cristalin”. (< fr. phaco-, -phakie, cf. gr. phakos)

fáche și fáchie f. (lat. fácula, d. fax, fácis, torță, făclie; it. fágola, pv. falha, vfr. faille, sp. hacha, pg. facha. V. faclă). Est. 1) Un fel de făclie de coajă de mesteacăn care se aprinde noaptea p. a atrage păstrăviĭ la lumină ca să-ĭ prinzĭ. Adv. Uscat fachie, uscat sfarog. 2) Bucată de lemn de foc rătundă (de mărimea uneĭ făcliĭ). – La Dos. fachĭ, pl. fachĭurĭ, torță. În Bc. și șfachie. V. lumînare, lodbă, obleț, vălog, zeadă.

șfáchie, V. fachie.

fachie (rar) (desp. -chi-e) s. f., art. fachia (desp. -chi-a), g.-d. art. fachiei; pl. fachii, art. fachiile (desp. -chi-i-)

fachie (rar) (-chi-e) s. f., art. fachia (-chi-a), g.-d. art. fachiei; pl. fachii, art. fachiile (-chi-i-)

fachie s. f. (sil. -chi-e), art. fachia (sil. -chi-a), g.-d. art. fachiei; pl. fachii, art. fachiile (sil. -chi-i-)

fachie (fachii), s. f. – Făclie. Lat. fac(ŭ)la (Pușcariu 567; Candrea-Dens., 539; REW 3137; DAR), cf. it. fagola (abruz. fárchia), sp. faja (cf. Menéndez Pidal, RFE, 1920, 9), santander. laja, port. facha. Este dublet de la făclie, cf. Hasdeu, Posteritatea lat. fax, Col. lui Traian, 1883, p. 112-21.

-FACHIE (-FAKIE) „cristalin, lenticular”. ◊ gr. phakos „lentilă” > fr. -phakie, germ. id., it. -fachia > rom. -fachie și -fakie.

FACO- „lentilă, cristalin; lenticular”. ◊ gr. phakos „linte, lentilă” > fr. phaco-, engl. id., germ. phako-, it. faco- > rom. faco-. □ ~cel (v. -cel₂), s. n., hernie a cristalinului; ~cer (v. -cer₂), s. m., mamifer artiodactil din familia suidelor, cu botul mare și turtit și cu colții curbați, care trăiește în savanele africane; ~id (v. -id), adj., în formă de lentilă; ~lit (v. -lit₁), s. n., harpolit*; ~liză (v. -liză), s. f., suprimare chirurgicală a cristalinului; ~malacie (v. -malacie), s. f., îmbătrînire a cristalinului; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat pentru determinarea numărului de dioptrii ale unei sticle de lentilă; ~pioză (v. -pioză), s. f., supurație a cristalinului; ~scleroză (v. -scleroză), s. f., indurație a cristalinului; ~scop (v. -scop), s. n., instrument cu care se măsoară capacitatea de adaptare a cristalinului; ~scopie (v. -scopie), s. f., procedeu de examinare a ochilor cu ajutorul facoscopului.

-FAKIE, v. -FACHIE.

FACHIE subst. < lat. facula (DLR) cf. și subst. fachiul (voal). 1. Făcheș (Ard). 2. Fachiule, D-tru (17 B III 336).

FACHIE s. v. faclă, făclie, torță.

FACHIE s. (pop.) văpaie, văpaiță, (Munt.) masala, (Olt.) vălug. (~ pentru speriat peștii.)

fachie s. v. FACLĂ. FĂCLIE. TORȚĂ.

FACHIE s. (pop.) văpaie, văpaiță, (Munt.) masala, (Olt.) vălug. (~ pentru speriat peștii.)