3 intrări

19 definiții

fachie sf [At: DOSOFTEI, V. S. 472 / P: ~chi-e / V: fache, ~iu sn, sfachiu sn / Pl: ~ii, făchii / E: ml fac(u)la] 1 (Înv) Făclie. 2 (Reg) Făclie obținută dintr-un mănunchi de stuf sau fâșii de lemn unse cu material inflamabil (pentru pescuit noaptea).

FÁCHIE, fachii, s. f. (Rar) Făclie alcătuită dintr-un mănunchi de stuf uscat sau de fâșii de lemn, unse cu un material inflamabil. – Lat. fac(u)la.

FÁCHIE, fachii, s. f. (Rar) Făclie alcătuită dintr-un mănunchi de stuf uscat sau de fâșii de lemn, unse cu un material inflamabil. – Lat. fac(u)la.

FÁCHIE, făchii, s. f. Făclie întocmită dintr-un mănunchi de stuf uscat sau de țăndări de lemn, unse cu rășină sau cu alt material inflamabil. Oamenii domniei-tale or aprinde făchii, luminînd balta. SADOVEANU, F. J. 431. Coborî și vodă după dînșii tocmai cînd aprindeau bețe de pucioasă și ațîțau de la ele flăcări în rîșina făchiilor. id. Z. C. 128. – Pronunțat: -chi-e.

fáchie (rar) (-chi-e) s. f., art. fáchia (-chi-a), g.-d. art. fáchiei; pl. fáchii, art. fáchiile (-chi-i-)

fáchie s. f. (sil. -chi-e), art. fáchia (sil. -chi-a), g.-d. art. fáchiei; pl. fáchii, art. fáchiile (sil. -chi-i-)

FÁCHIE s. (pop.) văpaie, văpaiță, (Munt.) masala, (Olt.) vălug. (~ pentru speriat peștii.)

FÁCHIE s. v. faclă, făclie, torță.

fáchie (fáchii), s. f. – Făclie. Lat. fac(ŭ)la (Pușcariu 567; Candrea-Dens., 539; REW 3137; DAR), cf. it. fagola (abruz. fárchia), sp. faja (cf. Menéndez Pidal, RFE, 1920, 9), santander. laja, port. facha. Este dublet de la făclie, cf. Hasdeu, Posteritatea lat. fax, Col. lui Traian, 1883, p. 112-21.

fachie f. Mold. mănunchiu de țăndări ce se aprinde noaptea spre a atrage peștii. [Vechiu-rom. fachie, făclie = lat. FACULA: v. făclie].

faco- [At: DN3 / E: fr phaco] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) lentilă.

FACO-, -FACHÍE elem. „lentilă, cristalin”. (< fr. phaco-, -phakie, cf. gr. phakos)

fáche și fáchie f. (lat. fácula, d. fax, fácis, torță, făclie; it. fágola, pv. falha, vfr. faille, sp. hacha, pg. facha. V. faclă). Est. 1) Un fel de făclie de coajă de mesteacăn care se aprinde noaptea p. a atrage păstrăviĭ la lumină ca să-ĭ prinzĭ. Adv. Uscat fachie, uscat sfarog. 2) Bucată de lemn de foc rătundă (de mărimea uneĭ făcliĭ). – La Dos. fachĭ, pl. fachĭurĭ, torță. În Bc. și șfachie. V. lumînare, lodbă, obleț, vălog, zeadă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

fachie s. v. FACLĂ. FĂCLIE. TORȚĂ.

FACHIE s. (pop.) văpaie, văpaiță, (Munt.) masala, (Olt.) vălug. (~ pentru speriat peștii.)

FACHIE subst. < lat. facula (DLR) cf. și subst. fachiul (voal). 1. Făcheș (Ard). 2. Fachiule, D-tru (17 B III 336).

-FACHIE (-FAKIE) „cristalin, lenticular”. ◊ gr. phakos „lentilă” > fr. -phakie, germ. id., it. -fachia > rom. -fachie și -fakie.

Intrare: fachie (subst.)
fachie (subst.) substantiv feminin
  • silabisire: -chi-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fachie fachia
plural fachii fachiile
genitiv-dativ singular fachii fachiei
plural fachii fachiilor
vocativ singular
plural
Intrare: Fachie
Fachie nume propriu
nume propriu (I3)
Intrare: fachie (suf.)
fachie (suf.)
sufix (I7-S)
fakie
sufix (I7-S)