FACHIE, făchii, s. f. Făclie întocmită dintr-un mănunchi de stuf uscat sau de țăndări de lemn, unse cu rășină sau cu alt material inflamabil. Oamenii domniei-tale or aprinde făchii, luminînd balta. SADOVEANU, F. J. 431. Coborî și vodă după dînșii tocmai cînd aprindeau bețe de pucioasă și ațîțau de la ele flăcări în rîșina făchiilor. id. Z. C. 128. – Pronunțat: -chi-e.