2 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂRMÁRE s. f. v. fărâmare.

FĂRÂMÁ, fărấm, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) sfărâma, a (se) sparge, a (se) zdrobi, a (se) frânge. ◊ Expr. (Tranz.) A-și fărâma capul = a se chinui să rezolve o problemă dificilă, a-și bate capul. ♦ A (se) distruge, a (se) nimici. [Var.: fărmá vb. I] – Din fărâmă.

FĂRÂMÁ, fărấm, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) sfărâma, a (se) sparge, a (se) zdrobi, a (se) frânge. ◊ Expr. (Tranz.) A-și fărâma capul = a se chinui să rezolve o problemă dificilă, a-și bate capul. ♦ A (se) distruge, a (se) nimici. [Var.: fărmá vb. I] – Din fărâmă.

FĂRÂMÁRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) fărâma și rezultatul ei. [Var.: fărmáre s. f.] – V. fărâma.

FĂRÂMÁRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) fărâma și rezultatul ei. [Var.: fărmáre s. f.] – V. fărâma.

FĂRMÁ vb. I v. fărâma.

fărâma [At: DOSOFTEI, V. S. 128 / V: ~răma, ~rma / Pzi: fărâm (îvr ~mez), fărm, farm, farâm / E: fărâmă] (Pop) 1-2 vtr A (se) sparge în bucățele. 3-4 vtr A (se) distruge. 5 vt (Înv; îe) A-și ~ trupul A-și îndoi trupul de la mijloc. 6 vt (Îe) A-și ~ capul A-și bate capul (83). 7 vr (Înv; d. corăbii) A naufragia. 8 vr (Fig) A munci din greu. 9 vt (Înv) A frământa (1). 10 vt (Trs; îe) A-l ~ la inimă (sau la stomac) (pe cineva) A avea colici Cf a frământa (11).

fărâmare sf [At: I. IONESCU, C. 182/25 / V: ~răm~, fărm~ / Pl: ~mări / E: fărâma] (Pop) 1 Spargere în bucățele. 2 Distrugere. 3 (Înv) Frământare (1). 4 (Trs; înv; îs) ~ de inimă Colică (1).

fărâmá vb. I. (pop.) 1 tr., refl. (despre obiecte, materiale etc.) A (se) sparge, a (se) sfărâma, a (se) rupe în bucăți. ◊ Expr. (tr.) A-și fărâma capul = a-și bate capul, a se chinui să rezolve o problemă dificilă. (înv.) A-și fărâma trupul = a-și îndoi trupul de la mijloc. (reg.) A-l fărâma la inimă (sau la stomac) (pe cineva) = a avea colici. 2 refl. A se destrăma; a se distruge. Firele albe de nori se fărâmaseră ușoare ca fumul (SAHIA). • prez.ind. fărâm. și (pop.) fărmá vb. I. / fărâmă + -a.

FĂRÎMÁ, fărî́m, vb. I. Tranz. A preface (ceva) în fărîme, a rupe în bucăți, a frînge, a sparge; fig. a zdrobi, a nimici, a distruge. V. sfărîma. Minerii... Fărîmă muntele în cioburi mărunte. DEȘLIU, G. 46. Vîntul... ne-a fărîmat adăpostul. SAHIA, N. 80. D-alei, doamne, Ștefan-vodă, Copil ești, ori tot mai crești? Nu-ți mai fărîma oastea! TEODORESCU, P. P. 523. ◊ (Poetic) Pîrăul curgea fărîmînd lumina și clătea ușor ierburile și florile și treceau albine prin soare ca niște scînteioare de aur. SADOVEANU, O. V 179. Copitele cailor fărîmau apa în stropi. id. F. J. 706. Moșnegii toți fărîmă lacrimi Cu genele tremurătoare. GOGA, P. 24. ◊ Expr. A-și fărîma capul = a-și bate capul, v. bate.Refl. A se destrăma. Undele veneau mai repezi, murmurau printre pietre ascuțite, săreau fărîmîndu-se în bulgărași de argint. SADOVEANU, O. III 364. Cerul se arăta albastru și bun. Firele albe de nori se fărîmaseră ușoare ca fumul. SAHIA, N. 67. – Variante: fărmá (fărm și farm) (ANGHEL, Î. G. 9, SBIERA, P. 146, EMINESCU, O. I 83) vb. I.

FĂRÎMÁRE s. f. Acțiunea de a (se) fărîma.

A SE FĂRÂMÁ se fărâmă intranz. A se transforma în fărâme; a se desface în bucăți mici. /Din fărâmă

A FĂRÂMÁ fărâm tranz. 1) A face să se fărâme. 2) fig. A face să nu mai existe; a nimici; a prăpădi; a distruge. ~ oastea. /Din fărâmă

fărămà v.1 a face fărăme. [Abstras din fărâmă].[1]

  1. 1. În original: a., evident greșit. — LauraGellner

fărmà v. (poetic) a fărăma: vântul o creangă farmă EM.

fărî́m și sfărî́m orĭ -rám, a -ărîmá și (ob.) a -ărăma (vechĭ fărî́m, a și fărim, a ) și (maĭ rar) farm și sfarm, a -ărmá v. tr. (alb. thărrmónĭ, fărîm, care ar veni d. lat. fragmĭnare, a fragmenta. – Se conj. ca dărîm). Prefac în bucățele, în fărîme, sparg: a sfărăma un bulgăre de pămînt. Fig. Nimicesc, înlătur: a sfărăma lanțurile tiraniiĭ. V. refl. Pînea uscată se sfărîmă. A sfărăma pe cineva în bătaĭe, a-l bate grozav.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fărâmá (a ~) vb., ind. prez. 3 fărấmă

arată toate definițiile

Intrare: fărâma
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fărâma
  • fărâmare
  • fărâmat
  • fărâmatu‑
  • fărâmând
  • fărâmându‑
singular plural
  • fărâ
  • fărâmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fărâm
(să)
  • fărâm
  • fărâmam
  • fărâmai
  • fărâmasem
a II-a (tu)
  • fărâmi
(să)
  • fărâmi
  • fărâmai
  • fărâmași
  • fărâmaseși
a III-a (el, ea)
  • fărâ
(să)
  • fărâme
  • fărâma
  • fărâmă
  • fărâmase
plural I (noi)
  • fărâmăm
(să)
  • fărâmăm
  • fărâmam
  • fărâmarăm
  • fărâmaserăm
  • fărâmasem
a II-a (voi)
  • fărâmați
(să)
  • fărâmați
  • fărâmați
  • fărâmarăți
  • fărâmaserăți
  • fărâmaseți
a III-a (ei, ele)
  • fărâ
(să)
  • fărâme
  • fărâmau
  • fărâma
  • fărâmaseră
verb (VT22)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fărma
  • fărmare
  • fărmat
  • fărmatu‑
  • fărmând
  • fărmându‑
singular plural
  • farmă
  • fărmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fărm
(să)
  • fărm
  • fărmam
  • fărmai
  • fărmasem
a II-a (tu)
  • fărmi
(să)
  • fărmi
  • fărmai
  • fărmași
  • fărmaseși
a III-a (el, ea)
  • farmă
(să)
  • farme
  • fărme
  • fărma
  • fărmă
  • fărmase
plural I (noi)
  • fărmăm
(să)
  • fărmăm
  • fărmam
  • fărmarăm
  • fărmaserăm
  • fărmasem
a II-a (voi)
  • fărmați
(să)
  • fărmați
  • fărmați
  • fărmarăți
  • fărmaserăți
  • fărmaseți
a III-a (ei, ele)
  • farmă
(să)
  • farme
  • fărme
  • fărmau
  • fărma
  • fărmaseră
Intrare: fărâmare
fărâmare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fărâmare
  • fărâmarea
plural
  • fărâmări
  • fărâmările
genitiv-dativ singular
  • fărâmări
  • fărâmării
plural
  • fărâmări
  • fărâmărilor
vocativ singular
plural
fărămare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fărămare
  • fărămarea
plural
  • fărămări
  • fărămările
genitiv-dativ singular
  • fărămări
  • fărămării
plural
  • fărămări
  • fărămărilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fărmare
  • fărmarea
plural
  • fărmări
  • fărmările
genitiv-dativ singular
  • fărmări
  • fărmării
plural
  • fărmări
  • fărmărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fărâma fărma

  • 1. popular A (se) sfărâma, a (se) sparge, a (se) zdrobi, a (se) frânge.
    exemple
    • Minerii... Fărîmă muntele în cioburi mărunte. DEȘLIU, G. 46.
      surse: DLRLC
    • poetic Pîrăul curgea fărîmînd lumina și clătea ușor ierburile și florile și treceau albine prin soare ca niște scînteioare de aur. SADOVEANU, O. V 179.
      surse: DLRLC
    • poetic Copitele cailor fărîmau apa în stropi. SADOVEANU, F. J. 706.
      surse: DLRLC
    • poetic Moșnegii toți fărîmă lacrimi Cu genele tremurătoare. GOGA, P. 24.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie tranzitiv A-și fărâma capul = a se chinui să rezolve o problemă dificilă, a-și bate capul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. A (se) distruge, a (se) nimici.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: distruge nimici attach_file 2 exemple
      exemple
      • Vîntul... ne-a fărîmat adăpostul. SAHIA, N. 80.
        surse: DLRLC
      • D-alei, doamne, Ștefan-vodă, Copil ești, ori tot mai crești? Nu-ți mai fărîma oastea! TEODORESCU, P. P. 523.
        surse: DLRLC
    • 1.3. reflexiv A se destrăma.
      exemple
      • Undele veneau mai repezi, murmurau printre pietre ascuțite, săreau fărîmîndu-se în bulgărași de argint. SADOVEANU, O. III 364.
        surse: DLRLC
      • Cerul se arăta albastru și bun. Firele albe de nori se fărîmaseră ușoare ca fumul. SAHIA, N. 67.
        surse: DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ și (pentru varianta fărma): farm.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • fărâmă
    surse: DEX '09 DEX '98

fărâmare fărămare fărmare

  • 1. popular Acțiunea de a (se) fărâma și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sfărâmare

etimologie:

  • vezi fărâma
    surse: DEX '98 DEX '09