opțiuni
  • info

3 intrări

31 de definiții

din care

Explicative DEX

FĂRÂMIȚAT1 s. n. Fărâmițare. – V. fărâmița.

FĂRÂMIȚAT1 s. n. Fărâmițare. – V. fărâmița.

FĂRÂMIȚAT2, -Ă, fărâmițați, -te, adj. Care s-a prefăcut în fărâmițe, care s-a sfărâmat în componente foarte mici. – V. fărâmița.

FĂRÂMIȚAT2, -Ă, fărâmițați, -te, adj. Care s-a prefăcut în fărâmițe, care s-a sfărâmat în componente foarte mici. – V. fărâmița.

fărâmițat2, ~ă a [At: ARDELEANU, D. 297 / V: ~răm~, ~rămițit / Pl: ~ați, ~e / E: fr fărâmița] Transformat în fărâmițe.

fărâmițat1 sn [At: DA / V: ~răm~, ~rămițit / Pl: ~uri / E: fărâmița] Fărâmițare (1).

FĂRÂMIȚA, fărâmițez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) preface în fărâmițe, a (se) sfărâma în componente foarte mici. – Din fărâmiță.

FĂRÂMIȚA, fărâmițez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) preface în fărâmițe, a (se) sfărâma în componente foarte mici. – Din fărâmiță.

fărămița v vz fărâmița

fărămițat1 sn vz fărâmițat1

fărămițat2, ~ă a vz fărâmițat2

fărămiți v vz fărâmița

fărămițit1 sn vz fărâmițat1

fărămițit2, ~ă a vz fărâmițat2

fărâmița vtr [At: PANN, ap.TDRG / V: ~răm~, ~rămiți / Pzi: ~țez / E: fărâmiță] 1-2 A (se) transforma în fărâmițe.

firimiți v vz fărâmița

FĂRÎMIȚA, FĂRIMIȚA, FIRIMIȚA (țez) vb. tr. și refl. A (se) fărîma mărunt, a (se) preface în mici fărîme: o să ’ntoarcă mereu glia, s’o fărîmițeze și s’o adune LUNG.; le-o firimița în bucățele mici BR. -VN. [fărîmiță].

FĂRÎMIȚA, fărîmițez, vb. I. Tranz. A face fărîmițe, a fărîma mărunt. A fărîmița pîinea. ◊ Fig. Burghezia caută să fărîmițeze forțele oamenilor muncii pe naționalități. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 299, 5/1.

FĂRÎMIȚAT, -Ă, fărîmițați, -te, adj. Făcut fărîmițe, fărîmat, zdrobit.

A SE FĂRÂMIȚA se ~ează intranz. A se transforma în fărâme; a se desface în bucăți mici de tot. /Din fărâmiță

A FĂRÂMIȚA ~ez tranz. (corpuri fragile) A face să se fărâmițeze. /Din fărâmiță

fărămițà v. a face mici fărăme.

fărămițésc v. tr. Prefac în fărămițe, sfărîm: moșiile se fărămițesc împărțindu-se între moștenitorĭ. – Și sf-.

Ortografice DOOM

fărâmițat s. n.

fărâmițat s. n.

fărâmițat s. n.

fărâmița (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fărâmițez, 3 fărâmițează; conj. prez. 1 sg. să fărâmițez, 3 să fărâmițeze

fărâmița (a ~) vb., ind. prez. 3 fărâmițează

fărâmița vb., ind. prez. 1 sg. fărâmițez, 3 sg. și pl. fărâmițează

fărîmița

fărâmițez.

Sinonime

FĂRÂMIȚAT adj. v. mărunțit.

FĂRÂMIȚA vb. v. mărunți.

FĂRÎMIȚA vb. a mărunți, a sfărîma, (rar) a amănunți, (Ban. și prin Transilv.) a mleci. (A ~ un aliment.)

Intrare: fărâmițat (adj.)
fărâmițat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fărâmițat
  • fărâmițatul
  • fărâmițatu‑
  • fărâmițată
  • fărâmițata
plural
  • fărâmițați
  • fărâmițații
  • fărâmițate
  • fărâmițatele
genitiv-dativ singular
  • fărâmițat
  • fărâmițatului
  • fărâmițate
  • fărâmițatei
plural
  • fărâmițați
  • fărâmițaților
  • fărâmițate
  • fărâmițatelor
vocativ singular — —
plural — —
fărămițat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
fărămițit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: fărâmițat (s.n.)
fărâmițat2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fărâmițat
  • fărâmițatul
  • fărâmițatu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • fărâmițat
  • fărâmițatului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: fărâmița
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fărâmița
  • fărâmițare
  • fărâmițat
  • fărâmițatu‑
  • fărâmițând
  • fărâmițându‑
 singular plural
  • fărâmițează
  • fărâmițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fărâmițez
 (să)
  • fărâmițez
  • fărâmițam
  • fărâmițai
  • fărâmițasem
a II-a (tu)
  • fărâmițezi
 (să)
  • fărâmițezi
  • fărâmițai
  • fărâmițași
  • fărâmițaseși
a III-a (el, ea)
  • fărâmițează
 (să)
  • fărâmițeze
  • fărâmița
  • fărâmiță
  • fărâmițase
plural I (noi)
  • fărâmițăm
 (să)
  • fărâmițăm
  • fărâmițam
  • fărâmițarăm
  • fărâmițaserăm
  • fărâmițasem
a II-a (voi)
  • fărâmițați
 (să)
  • fărâmițați
  • fărâmițați
  • fărâmițarăți
  • fărâmițaserăți
  • fărâmițaseți
a III-a (ei, ele)
  • fărâmițează
 (să)
  • fărâmițeze
  • fărâmițau
  • fărâmițară
  • fărâmițaseră
fărămița
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
firimiți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
fărămiți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fărâmițat, fărâmițatăadjectiv

etimologie:
  • vezi fărâmița DEX '98 DEX '09

fărâmițatsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi fărâmița DEX '09 DEX '98

fărâmița, fărâmițezverb

  • 1. A (se) preface în fărâmițe, a (se) sfărâma în componente foarte mici. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fărâma mărunți sfărâma
    • format_quote A fărâmița pâinea. DLRLC
    • format_quote figurat Burghezia caută să fărîmițeze forțele oamenilor muncii pe naționalități. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 299, 5/1. DLRLC
etimologie:
  • fărâmiță DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.