3 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂLOȘÍ, făloșesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se făli, a se îngâmfa. – Din fălos.

FĂLOȘÍ, făloșesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se făli, a se îngâmfa. – Din fălos.

făloși vr [At: ȚICHINDEAL, F. 118/20 / Pzi: esc / E: fălos] (Reg) 1 A se lăuda. 2 A se îngâmfa.

A SE FĂLOȘÍ mă ~ésc intranz. v. A SE FĂLI. /Din fălos

FĂLÓS, -OÁSĂ, făloși, -oase, adj. (Pop.) 1. Mândru (de cineva sau de ceva). 2. (Peior.) Semeț, îngâmfat. 3. Impunător, măreț, impozant. ♦ (Înv.) Glorios; slăvit. – Fală + suf. -os.

fălos1, ~oa [At: DOSOFTEI, PS. 20 / Pl: ~oși, ~oase / E: fală + -os] 1 a (Îvp) Glorios. 2 a (Îvp) Fastuos. 3 a (Pop) Impozant. 4 a (Pop) Mândru (de cineva sau de faptele cuiva). 5 a (Pop; prt) Lăudăros. 6 a (Pop; prt)Trufaș. 7 a (Ban) Bucuros. 8 av (Îvr) Cu fast1.

folos sn [At: COD. VOR. 119/10 / V: (înv; astăzi reg făl~ / Pl: ~oase, (înv) ~uri / E: ngr φελός (pentru ᾶφελος] 1 (Adesea în legătură cu verbele „a avea”, „a trage”, „a aduce”) Câștig moral sau material Si: avantaj, beneficiu, profit, (înv) folosire (1), (înv) folosință (1), (reg) haznă. 2-3 (Îljv) În (sau spre, pentru) ~ul cuiva În avantajul cuiva. 4-5 (Îljv) Cu (loc fără) ~ (În mod) avantajos. 6-7 (Îal) Cu profit. 8-9 (Îljv) De (îoc fără) ~ Util. 10-11 (Îal) Avantajos. 12-13 (Îal) Profitabil. 14 (Îe) Ce ~ La ce bun? 15 (Îae) Degeaba. 16 (Fin; înv; îoc pasiv) Activ.

FĂLÓS, -OÁSĂ, făloși, -oase, adj. (Pop.) 1. Mândru, fudul (de cineva sau de ceva). ♦ (Peior.) Trufaș, semeț, îngâmfat. 2. Impunător, măreț, impozant. ♦ (Înv.) Glorios; slăvit. – Fală + suf. -os.

FĂLÓS, -OÁSĂ, făloși, -oase, adj. 1. Trufaș, semeț, falnic (2). Cine fuge colo în vale cu brîul descins... cu turbanul desfăcut?... Sultanul cel fălos... RUSSO, O. A. 35. 2. (Rar) Impunător, măreț, falnic (1). Flotele puternice, ș-armatele făloase... Ș-acele milioane, ce în grămezi luxoase Sînt strînse la bogatul, pe cel sărac apasă Și-s supte din sudoarea prostitului popor. EMINESCU, O. I 59. Dar nici bradul cel fălos Nu-i ca badiu de frumos. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 29. 3. (Rar) Mîndru (de cineva, de ceva). Nu-s eu fată ca oricare: Mama poate fi făloasă Că mă are. COȘBUC, P. I 103.

FĂLÓS ~oásă (~óși, ~oáse) pop. 1) (despre persoane) Care are multă fală; cu multă fală. 2) (despre manifestările oamenilor) Care denotă fală mare; cu fală mare. Mare ~. 3) Care denotă demnitate și mândrie; falnic; semeț; trufaș. /fală + suf. ~os

FĂLOS adj. 1. (Trans. SV) Pompos, luxos. Îmbrăcăminte nice prea făloase, nice prea proaste să nu fie. CĂRARE PRE SCURT. 2. (Mold., Ban.) Trufaș, semeț. A: Strîmbii urăști și făloșii. DOSOFTEI, PS. C: Cei făloși călcară leagea, foarte. MOL. 1725, 1201'. Etimologie: fală + suf. -os. Vezi și fălie, făloșie, fălui. Cf. m ă r o s.

fălos a. care se fălește (în sens rău): lăudăros, fanfaron.

2) fălós, -oásă adj. (d. fală). Plin de fală, lăudăros, fanfaron: om fălos.

folós n., oase și urĭ (mgr. felós, vgr. óphelos). Utilitate, cîștig, avantaj, profit. De folos, folositor. Cu folos, în mod folositor. În folosu cuĭva, în beneficiu lui. A trage foloase, a scoate cîștig, a folosi. Ce folos de lapte gros?, ce folosește un lucru în care o calitate e nimicită de un defect (de ex., un om harnic, dar bețiv; o brînză bună în burduf de cîne)? – În Ps. Ș. și fălos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!făloșí (a se ~) (a se mândri) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se făloșéște, imperf. 3 sg. se făloșeá; conj. prez. 3 să se făloșeáscă

făloșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făloșésc, imperf. 3 sg. făloșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. făloșeáscă

fălós (pop.) adj. m., pl. fălóși; f. făloásă, pl. făloáse

fălós adj. m., pl. fălóși; f. sg. făloásă, pl. făloáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FĂLOȘÍ vb. v. făli, fuduli, grozăvi, infatua, împăuna, înfumura, îngâmfa, lăuda, mândri, semeți.

arată toate definițiile

Intrare: făloși
verb (V402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • făloși
  • făloșire
  • făloșit
  • făloșitu‑
  • făloșind
  • făloșindu‑
singular plural
  • făloșește
  • făloșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • făloșesc
(să)
  • făloșesc
  • făloșeam
  • făloșii
  • făloșisem
a II-a (tu)
  • făloșești
(să)
  • făloșești
  • făloșeai
  • făloșiși
  • făloșiseși
a III-a (el, ea)
  • făloșește
(să)
  • făloșească
  • făloșea
  • făloși
  • făloșise
plural I (noi)
  • făloșim
(să)
  • făloșim
  • făloșeam
  • făloșirăm
  • făloșiserăm
  • făloșisem
a II-a (voi)
  • făloșiți
(să)
  • făloșiți
  • făloșeați
  • făloșirăți
  • făloșiserăți
  • făloșiseți
a III-a (ei, ele)
  • făloșesc
(să)
  • făloșească
  • făloșeau
  • făloși
  • făloșiseră
Intrare: coadă-făloasă
coadă-făloasă substantiv feminin compus
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: fălos
fălos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fălos
  • fălosul
  • fălosu‑
  • făloa
  • făloasa
plural
  • făloși
  • făloșii
  • făloase
  • făloasele
genitiv-dativ singular
  • fălos
  • fălosului
  • făloase
  • făloasei
plural
  • făloși
  • făloșilor
  • făloase
  • făloaselor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

făloși

etimologie:

  • fălos
    surse: DEX '98 DEX '09

fălos popular

etimologie:

  • Fală + sufix -os.
    surse: DEX '98 DEX '09