FĂLOS, -OASĂ, făloși, -oase, adj. (Pop.) 1. Mândru (de cineva sau de ceva). 2. (Peior.) Semeț, îngâmfat. 3. Impunător, măreț, impozant. ♦ (Înv.) Glorios; slăvit. – Fală + suf. -os.

fălos¹, ~oasă [At: DOSOFTEI, PS. 20 / Pl: ~oși, ~oase / E: fală + -os] 1 a (Îvp) Glorios. 2 a (Îvp) Fastuos. 3 a (Pop) Impozant. 4 a (Pop) Mândru (de cineva sau de faptele cuiva). 5 a (Pop; prt) Lăudăros. 6 a (Pop; prt)Trufaș. 7 a (Ban) Bucuros. 8 av (Îvr) Cu fast¹.

FĂLOS, -OASĂ, făloși, -oase, adj. (Pop.) 1. Mândru, fudul (de cineva sau de ceva). ♦ (Peior.) Trufaș, semeț, îngâmfat. 2. Impunător, măreț, impozant. ♦ (Înv.) Glorios; slăvit. – Fală + suf. -os.

FĂLOS, -OASĂ, făloși, -oase, adj. 1. Trufaș, semeț, falnic (2). Cine fuge colo în vale cu brîul descins... cu turbanul desfăcut?... Sultanul cel fălos... RUSSO, O. A. 35. 2. (Rar) Impunător, măreț, falnic (1). Flotele puternice, ș-armatele făloase... Ș-acele milioane, ce în grămezi luxoase Sînt strînse la bogatul, pe cel sărac apasă Și-s supte din sudoarea prostitului popor. EMINESCU, O. I 59. Dar nici bradul cel fălos Nu-i ca badiu de frumos. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 29. 3. (Rar) Mîndru (de cineva, de ceva). Nu-s eu fată ca oricare: Mama poate fi făloasă Că mă are. COȘBUC, P. I 103.

FĂLOS ~oasă (~oși, ~oase) pop. 1) (despre persoane) Care are multă fală; cu multă fală. 2) (despre manifestările oamenilor) Care denotă fală mare; cu fală mare. Mare ~. 3) Care denotă demnitate și mândrie; falnic; semeț; trufaș. /fală + suf. ~os

FĂLOS adj. 1. (Trans. SV) Pompos, luxos. Îmbrăcăminte nice prea făloase, nice prea proaste să nu fie. CĂRARE PRE SCURT. 2. (Mold., Ban.) Trufaș, semeț. A: Strîmbii urăști și făloșii. DOSOFTEI, PS. C: Cei făloși călcară leagea, foarte. MOL. 1725, 1201'. Etimologie: fală + suf. -os. Vezi și fălie, făloșie, fălui. Cf. m ă r o s.

fălos a. care se fălește (în sens rău): lăudăros, fanfaron.

2) fălós, -oásă adj. (d. fală). Plin de fală, lăudăros, fanfaron: om fălos.

folos sn [At: COD. VOR. 119/10 / V: (înv; astăzi reg făl~ / Pl: ~oase, (înv) ~uri / E: ngr φελός (pentru ᾶφελος] 1 (Adesea în legătură cu verbele „a avea”, „a trage”, „a aduce”) Câștig moral sau material Si: avantaj, beneficiu, profit, (înv) folosire (1), (înv) folosință (1), (reg) haznă. 2-3 (Îljv) În (sau spre, pentru) ~ul cuiva În avantajul cuiva. 4-5 (Îljv) Cu (loc fără) ~ (În mod) avantajos. 6-7 (Îal) Cu profit. 8-9 (Îljv) De (îoc fără) ~ Util. 10-11 (Îal) Avantajos. 12-13 (Îal) Profitabil. 14 (Îe) Ce ~ La ce bun? 15 (Îae) Degeaba. 16 (Fin; înv; îoc pasiv) Activ.

folós n., oase și urĭ (mgr. felós, vgr. óphelos). Utilitate, cîștig, avantaj, profit. De folos, folositor. Cu folos, în mod folositor. În folosu cuĭva, în beneficiu lui. A trage foloase, a scoate cîștig, a folosi. Ce folos de lapte gros?, ce folosește un lucru în care o calitate e nimicită de un defect (de ex., un om harnic, dar bețiv; o brînză bună în burduf de cîne)? – În Ps. Ș. și fălos.

fălos (pop.) adj. m., pl. făloși; f. făloasă, pl. făloase

fălos (pop.) adj. m., pl. făloși; f. făloasă, pl. făloase

fălos adj. m., pl. făloși; f. sg. făloasă, pl. făloase

FĂLOS adj. v. arătos, chipeș, falnic, frumos, fudul, glorios, grandios, grandoman, impozant, impresionant, impunător, infatuat, încrezut, înfumurat, îngâmfat, maiestos, măreț, megaloman, mândru, orgolios, semeț, splendid, strălucit, trufaș, țanțoș, vanitos.

fălos adj. v. ARĂTOS. CHIPEȘ. FALNIC. FRUMOS. FUDUL. GLORIOS. GRANDIOS. GRANDOMAN. IMPOZANT. IMPRESIONANT. IMPUNĂTOR. INFATUAT. ÎNCREZUT. ÎNFUMURAT. ÎNGÎMFAT. MAIESTOS. MĂREȚ. MEGALOMAN. MÎNDRU. ORGOLIOS. SEMEȚ. SPLENDID. STRĂLUCIT. TRUFAȘ. ȚANȚOȘ. VANITOS.