14 definiții pentru făcătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂCĂTÚRĂ, făcături, s. f. (Pop.; în superstiții) Farmec, vrajă (făcută cuiva); mijloc întrebuințat de vrăjitoare în farmecele sale. – Face + suf. -ătură.

FĂCĂTÚRĂ, făcături, s. f. (Pop.; în superstiții) Farmec, vrajă (făcută cuiva); mijloc întrebuințat de vrăjitoare în farmecele sale. – Face + suf. -ătură.

făcătu sf [At: MÎNDRESCU, L. P. 82 / Pl: ~ri / E: face + -ătură] 1 (Pop) Farmec (2) (făcut cuiva). 2 (Pop) Mijloc prin care se fac farmece (2). 3 (Pop) Lucru vrăjit. 4 (Reg) Model al unei cusături. 5 (Fam; dep) Improvizație. 6 (Fam; dep) Imitație fără valoare.

făcătúră s.f. 1 (pop.) Farmec, vrajă (făcută cuiva). 2 (pop.) Mijloc prin care se fac farmece. 3 (pop.) Lucru vrăjit. 4 (pop.) Model al unei cusături. 5 (fam.) Improvizație. 6 (fam.; deprec.) Imitație fără valoare. • pl. -i. / face + -ătură.

FĂCĂTÚRĂ, făcături, s. f. (În superstiții) Fermecătură, vrajă, fapt; mijloc întrebuințat de vrăjitoare. Și-i era necaz, De slăbea... ca de-o făcătură. COȘBUC, P. I 252. Căci din vrăjitură Și din făcătură Ierbile topite Vis îi vor trimite, Visuri dulci și bune. id. ib. II 149. ◊ Expr. Parcă-i (sau gîndeai că-i) făcătură = parcă-i lucru vrăjit (se spune cînd ceva nu izbutește cu nici un chip). Și văduva Lenca vedea cum lada i se golește de negoț, dar fără nici un spor, căci, parcă era făcătură, abia tîrguia cît să aibă de cheltuială. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 105. Începu a bate pe la ușile oamenilor să-l lase de mas. Dar gîndeai că-i făcătură; unul nu-i răspundea, altul nu voia să-l lase. RETEGANUL, P. I 11.

FĂCĂTÚRĂ ~i f. pop. Procedeu magic căruia i se atribuie însușiri supranaturale; vrăjitorie; fermecătorie. /a face + suf. ~ătură

făcătură f. Tr. fermecătorie. [V. face 11].

făcătúră f., pl. ĭ (d. fac). Farmece, fărmăcătorie. V. fapt.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

făcătúră s. f., g.-d. art. făcătúrii; pl. făcătúri

făcătúră s. f., g.-d. art. făcătúrii; pl. făcătúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FĂCĂTÚRĂ s. v. descântec, farmec, magie, vrajă, vrăjitorie.

făcătu s. v. DESCÎNTEC. FARMEC. MAGIE. VRAJĂ. VRĂJITORIE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

făcătúră, făcături, s.f. – (mag.) Fermecătură, vrajă; boboană, măietură: „Se presupune că, în trecut, cuvântul «descântec» avea un sens mai restrâns, existând și antonimul său «încântec» (făcătură, fermecătură, vrajă ș.a.)”; „Desemna efectuarea propriu-zisă a practicii magice cu sensul de a modifica o stare de lucruri dată” (Acta Musei, 2002: 155). – Din face (< lat. facere) + suf. -ătură (Scriban, Șăineanu, DEX, MDA).

făcătúră, -uri, s.f. – (mag.) Fermecătură, vrajă: „Se presupune că în trecut cuvântul «descântec» avea un sens mai restrâns, existând și antonimul său «încântec» (făcătură, fermecătură, vrajă ș.a.)”; „Desemna efectuarea propriu-zisă a practicii magice cu sensul de a modifica o stare de lucruri dată” (Acta Musei 2002: 155). – Din a face (< lat. facere) + tură.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

făcătură, făcături s. f. 1. plastografie, fals în acte. 2. lucrare artistică mediocră.

Intrare: făcătură
făcătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • făcătu
  • făcătura
plural
  • făcături
  • făcăturile
genitiv-dativ singular
  • făcături
  • făcăturii
plural
  • făcături
  • făcăturilor
vocativ singular
plural

făcătură

  • 1. popular în superstiții Farmec, vrajă (făcută cuiva); mijloc întrebuințat de vrăjitoare în farmecele sale.
    exemple
    • Și-i era necaz, De slăbea... ca de-o făcătură. COȘBUC, P. I 252.
      surse: DLRLC
    • Căci din vrăjitură Și din făcătură Ierbile topite Vis îi vor trimite, Visuri dulci și bune. COȘBUC, P. II 149.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie Parcă-i (sau gândeai că-i) făcătură = parcă-i lucru vrăjit (se spune când ceva nu izbutește cu niciun chip).
      exemple
      • Și văduva Lenca vedea cum lada i se golește de negoț, dar fără nici un spor, căci, parcă era făcătură, abia tîrguia cît să aibă de cheltuială. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 105.
        surse: DLRLC
      • Începu a bate pe la ușile oamenilor să-l lase de mas. Dar gîndeai că-i făcătură; unul nu-i răspundea, altul nu voia să-l lase. RETEGANUL, P. I 11.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Face + sufix -ătură.
    surse: DEX '98 DEX '09