5 definiții pentru fermecătură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fermecătu sf [At: BIBLIA (1688), 2722 / Pl: ~uri / E: fermeca + -(ă)tură] 1-2 Farmec (1-2).

FERMECĂTURĂ, fermecături, s. f. (În superstiții) Obiect care servește la făcut farmece. Spune-i, mîndro... Că-i mintea zburătoare Și zboară peste-arături Să strîngă fermecături Să mă farmece pe mine. ȘEZ. VIII 178.

FERMECĂTURĂ, fermecături, s. f. (În superstiții) Obiect care servește la făcut farmece. – Din fermeca + suf. -(ă)tură.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FERMECĂTU s. v. descântec, farmec, magie, vrajă, vrăjitorie.

fermecătu s. v. DESCÎNTEC. FARMEC. MAGIE. VRAJĂ. VRĂJITORIE.

Intrare: fermecătură
fermecătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fermecătu
  • fermecătura
plural
  • fermecături
  • fermecăturile
genitiv-dativ singular
  • fermecături
  • fermecăturii
plural
  • fermecături
  • fermecăturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fermecătu, fermecăturisubstantiv feminin

  • 1. în superstiții Obiect care servește la făcut farmece. DLRLC
    • format_quote Spune-i, mîndro... Că-i mintea zburătoare Și zboară peste-arături Să strîngă fermecături Să mă farmece pe mine. ȘEZ. VIII 178. DLRLC
etimologie:
  • fermeca + sufix -(ă)tură. DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.