fățărnici [At: NEAGOE, ÎNV., ap. GCR I, 169/32 / Pzi: ~icesc / E: fățarnic] (Înv) 1 vi A părtini. 2 vr A se preface.

fățărnicie sf [At: NEAGOE, ÎNV., ap. GCR I, 169/9 / Pl: ~ii / E: fățarnic + -ie] 1 (Înv) Părtinire (la judecată). 2 Ipocrizie.

‡FĂȚĂRNICI (-icesc) I. vb. intr. A părtini, a fi părtinitor. II. vb. refl. †A se preface, a se arăta altfel de cum este: se fățărnici ca cum n’ar ști nimic din cele urmate puțin înainte BĂLC. [fățarnic].

FĂȚĂRNICIE sf. Prefăcătoria omului care se arată blînd, milos, virtuos, etc., spre a căuta să înșele buna credință a celorlalți: era cu mima curată și fără ~ ISP. [fățarnic].

FĂȚĂRNICI, fățărnicesc, vb. IV. Refl. (Învechit) A se arăta altfel de cum este; a se purta ca un fățarnic; a se preface. Nu te mai fățărnici, tigoare veninoasă ce ești! NEGRUZZI, S. III 37. Emirul... se fățărnici ca cum n-ar ști nimic din cele urmate puțin înainte. BĂLCESCU, O. II 44.

FĂȚĂRNICIE, fățărnicii, s. f. Lipsă de sinceritate, purtare, atitudine prefăcută, ipocrită; prefăcătorie, ipocrizie, duplicitate. Avea niște ochi nespus de blînzi și de copilăroși... fără nici un amestec de viclenie sau de fățărnicie. GALACTION, O. I 85. Fățărnicia Prea i-ar fi grozav de-adîncă și de el m-aș îngrozi, Dacă-n stare ar fi de-acestea, neclipind, a ne urzi. DAVILA, V. V. 80. El era cu inima curată și fără fățărnicie. ISPIRESCU, L. 137.

FĂȚĂRNICI, fățărnicesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se arăta altfel de cum este, a se purta ca un fățarnic; a se preface. – Din fățarnic.

FĂȚĂRNICIE, fățărnicii, s. f. Lipsă de sinceritate, purtare, atitudine prefăcută, ipocrizie. – Din fățarnic + suf. -ie.

A SE FĂȚĂRNICI mă ~esc intranz. 1) A deveni fățarnic. 2) A fi fățarnic; a se purta fățarnic /Din fățarnic

FĂȚĂRNICIE ~i f. Caracter fățarnic; lipsă de sinceritate; prefăcătorie; ipocrizie; falsitate; duplicitate. [Art. fățărnicia; G.-D. fățărniciei; Sil. -ci-e] /fățarnic + suf. ~ie

fățărnicì v. a se preface: se fățărnici ca cum n’ar ști nimic BĂLC.

fățărnicie f. fățărie.

fățărnicésc (mă) v. refl. Mă prefac, mă port ca ipocritu.

fățărnicíe f. Ipocrizie, prefacătorie. – Maĭ rar fățărie.

fățărnici (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă fățărnicesc, 3 sg. se fățărnicește, imperf. 1 sg. mă fățărniceam; conj. prez. 1 sg. să mă fățărnicesc, 3 să se fățărnicească; imper. 2 sg. afirm. fățărnicește-te; ger. fățărnicindu-mă

fățărnicie s. f., art. fățărnicia, g.-d. art. fățărniciei; pl. fățărnicii, art. fățărniciile (desp. -ci-i-)

!fățărnici (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fățărnicește, imperf. 3 sg. se fățărnicea; conj. prez. 3 să se fățărnicească

fățărnicie s. f., art. fățărnicia, g.-d. art. fățărniciei; pl. fățărnicii, art. fățărniciile

fățărnici vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fățărnicesc, imperf. 3 sg. fățărnicea; conj. prez. 3 sg. și pl. fățărnicească

fățărnicie s. f., art. fățărnicia, g.-d. art. fățărniciei; pl. fățărnicii, art. fățărniciile

fățărnicie, fățărnicii s. f. Lipsă de sinceritate; atitudine prefăcută, ipocrită; ipocrizie, falsitate. ♦ (Bis.) Păcat greu care constituie o piedică în calea mântuirii și duce la rătăcire și erezie. – Din fățărnic + suf. -ie.

FĂȚĂRNICI vb. v. avantaja, face, favoriza, părtini, preface, privilegia, proteja, simula.

FĂȚĂRNICIE s. v. ipocrizie.

fățărnici vb. v. AVANTAJA. FACE. FAVORIZA. PĂRTINI. PREFACE. PRIVILEGIA. PROTEJA. SIMULA.

FĂȚĂRNICIE s. duplicitate, falsitate, ipocrizie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie, vicleșug, (livr.) fariseism, machiavelism, tartuferie, tartufism, (rar și fam.) machiaverlîc, (înv.) fățărie, prefăcanie, prefăcătură, procleție, (fig.) iezuitism, mascaradă. (A fost dovedită ~ lui.)

Fățărnicie ≠ sinceritate