fățărie sf [At: COD. VOR. 144/12 / Pl: ~ii / E: fățări + -ie] (Înv) 1 Părtinire (la judecată) Si: fățărnicie (1). 2 Ipocrizie.

FĂȚĂRIE sf. ‡ 1 Părtinire ¶ 2 Fățărnicie: tiranul, lepădînd ori-ce văl de ~, începu a face răutățile pe față ODOB. [fățări].

FĂȚĂRIE, fățării, s. f. (Învechit, rar) Fățărnicie, prefăcătorie, ipocrizie. Tu socoți că eu am învățat la dichiul Ghenadie toate fățăriile călugărești, cum le-ai învățat tu. HOGAȘ, DR. II 10. Politica devine diplomație, fățărie, ipocrizie ce ia toate culorile. GHICA, A. 693. Un om preste toți mai înțălept, Neviclean și făr’de fățărie. Cel mai bun la suflet și mai drept. BUDAI-DELEANU, Ț. 351.

fățărie f. ipocrizie: sunt sătul de atâta fățărie OD.

fățărnicíe f. Ipocrizie, prefacătorie. – Maĭ rar fățărie.

fățărie (înv.) s. f., art. fățăria, g.-d. art. fățăriei; pl. fățării, art. fățăriile (desp. -ri-i-)

fățărie (înv.) s. f., art. fățăria, g.-d. art. fățăriei; pl. fățării, art. fățăriile

fățărie s. f., art. fățăria, g.-d. art. fățăriei; pl. fățării, art. fățăriile

FĂȚĂRIE s. v. duplicitate, falsitate, fățărnicie, ipocrizie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie, vicleșug.

fățărie s. v. DUPLICITATE. FALSITATE. FĂȚĂRNICIE. IPOCRIZIE. MINCIUNĂ. PERFIDIE. PREFĂCĂTORIE. VICLENIE. VICLEȘUG.