14 definiții pentru duplicitate

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DUPLICITATE s. f. Fățărnicie, ipocrizie, falsitate. – Din fr. duplicité, lat. duplicitas, -atis.

DUPLICITATE s. f. Fățărnicie, ipocrizie, falsitate. – Din fr. duplicité, lat. duplicitas, -atis.

duplicitate sf [At: NEGULICI / Pl: ~tăți / E: fr duplicité, lat duplicitas, -tis] 1 (Înv) Dualitate (1). 2 (Med) Malformație congenitală care constă în existența dublă a unui organ. 3 Caracterul a ceea ce se prezintă intenționat sub o falsă aparență. 4 Ipocrizie.

DUPLICITATE s. f. Fățărnicie, ipocrizie. Popoarele nu se pot împăca cu o politică de duplicitate. Ele cer tratative sincere. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2838.

DUPLICITATE s.f. Fățărnicie, ipocrizie. [Cf. fr. duplicité].

DUPLICITATE s. f. falsitate, fățărnicie, ipocrizie. (< fr. duplicité, lat. duplicitas)

DUPLICITATE f. Lipsă de sinceritate, camuflată de o franchețe falsă; fațărnicie; ipocrizie; falsitate. /<fr. duplicité, lat. duplicitas, ~atis

duplicitate f. 1. starea celui dublu și care ar trebui să fie simplu; 2. fig. rea credință.

* duplicitáte f. (lat. duplicitas, – -atis). Calitatea de a fi duplu. Fig. Perfidie, viclenie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!duplicitate (desp. du-pli-) s. f., g.-d. art. duplicității; pl. duplicități

duplicitate (du-pli-) s. f., g.-d. art. duplicității

duplicitate s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. duplicității

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DUPLICITATE s. falsitate, fățărnicie, ipocrizie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie, vicleșug, (livr.) fariseism, machiavelism, tartuferie, tartufism, (rar și fam.) machiaverlîc, (înv.) fățărie, prefăcanie, prefăcătură, procleție, (fig.) iezuitism, mascaradă. (A fost dovedită ~ lui.)

Intrare: duplicitate
  • silabație: du-pli- info
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • duplicitate
  • duplicitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • duplicități
  • duplicității
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

duplicitatesubstantiv feminin

  • 1. Falsitate, fățărnicie, ipocrizie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Popoarele nu se pot împăca cu o politică de duplicitate. Ele cer tratative sincere. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2838. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.