3 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc.

FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc.

fâstâci [At: JIPESCU, O. 41 / V: ~tici / Pzi: ~esc / E: fâstâc] 1 vtr (Fam) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul (în fața unei situații neașteptate) Si: a (se) zăpăci. 2 vtr (Fam) A (se) intimida. 3 vr (Rar) A face pe mironosița.

A SE FÂSTÂCÍ mă ~ésc intranz. A fi cuprins de un sentiment de stinghereală (neștiind cum să procedeze în situația creată); a se încurca; a se zăpăci. /Din fâstâc

A FÂSTÂCÍ ~ésc tranz. A face să se fâstâcească. /Din fâstâc

FÂSTẤC s. m. v. fistic.

FISTÍC, (1) fistici, s. m., (2) s. n. 1. Arbore din țările calde cu flori mici de culoare verde și cu fructe conținând sâmburi comestibili (Pistacia vera). 2. Fruct al fisticului (1), cu sâmburele verde, uleios și plăcut la gust. [Var.: (2) fâstấc s. m.] – Din tc. fıstıc, ngr. fistíki.

fâstâc2 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) 1 Ambiție (1). 2 Capriciu (1).

fistic [At: ALECSANDRI, T. 449 / V: fâstâc (Pl: fâstăchi), (înv 2) festec, fes~, feștec, vâstâc sn / Pl: (înv) ~ici sm, ~uri sn / E: tc fistic, ngr φιστίϰι] 1 sm Arbore din țările calde cu flori mici de culoare verde și cu fructe conținând sâmburi comestibili (Pistacia vera). 2 sm Fruct al fisticului (1), cu sâmburele verde, uleios și, când e prăjit, plăcut la gust.

FISTÍC s. m. 1. Arbore din țările calde cu flori mici de culoare verde și cu fructe conținând sâmburi comestibili (Pistacia vera). 2. Fruct al fisticului (l), cu sâmburele verde, uleios și plăcut la gust. [Var.: (2) fâstấc s. m.] – Din tc. fıstıc, ngr. fistíki.

FISTÍC2, fisticuri, s. n. Fruct al arbustului cu același nume, cu sîmburele verde, uleios și plăcut la gust cînd e prăjit. Ciocolată cu fistic.Ceruse feciorului să-i aducă din înghețata cu fisticuri. CAMIL PETRESCU, O. II 108. – Variantă: fîstî́c, fîstîci (ALECSANDRI, T. 449), s. m.

FÎSTÎCÍ, fîstîcesc, vb. IV. Refl. (Familiar) A-și pierde cumpătul în fața unei întîmplări neașteptate; a se intimida, a se zăpăci. Se ameți și se fîstîci, cînd se văzu înconjurat de o mulțime de lume, și-l asurzise zgomotul ce se făcea în acel oraș. ISPIRESCU, L. 136. Găinăreasa... își aruncă ochii asupră-i cu o căutătură așa de mîngîioasă și așa de plină de dragoste... încît feciorul de împărat se fîstîci oarecum, dară își ținu firea. id. ib. 185.

FÂSTÂC interj. (se folosește pentru a imita zgomotul unui corp care se agită). /Onomat.

FISTÍC1 ~uri n. Fructul fisticului. Înghețată cu ~. /<turc. fistik, ngr. fistiki

făstăci (refl.) v. a-și pierde cumpătul, a se turbura: se făstăci și se ameți când se văzu înconjurat de o mulțime de lume ISP. [Lit. a se face verde-galben ca fisticul (Mold. făstâc), precum sinonimul său sfecli însemnează lit. a se face roșu ca sfecla].

fâstâc! int. ce imită sgomotul unui corp care se agită: svâc! în dreapta, fâstâc! în stânga ISP. [Onomatopee].

fistic, m. nucșoară lunguiață conținând un sâmbure verde plăcut la gust, rodul oleaginos al arbustului cu acelaș nume (Pistacia vera). [Mold. făstâc = turc. FYSTYK].

fistíc m. (turc. pers. fystyk, ngr. fistiki, vgr. pistáke, lat. pistácia, it. pistáccio, fr. pistache; vsl. pistikŭ). Vest. Un copăcel anacardiaceŭ originar din Persia (pistacia vera) care face niște fructe verzuĭ oleaginoase comestibile învălite în două găocĭ. Fructul acestuĭ copăcel (pl. ob. n. fisticurĭ). – În est fîstîc (numai m.).

2) fîstî́c n., pl. e (cp. cu fîstîc 1, pin aluz. la coloare). Olt. Opregu din ainte.

arată toate definițiile

Intrare: fâstâci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fâstâci
  • fâstâcire
  • fâstâcit
  • fâstâcitu‑
  • fâstâcind
  • fâstâcindu‑
singular plural
  • fâstâcește
  • fâstâciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fâstâcesc
(să)
  • fâstâcesc
  • fâstâceam
  • fâstâcii
  • fâstâcisem
a II-a (tu)
  • fâstâcești
(să)
  • fâstâcești
  • fâstâceai
  • fâstâciși
  • fâstâciseși
a III-a (el, ea)
  • fâstâcește
(să)
  • fâstâcească
  • fâstâcea
  • fâstâci
  • fâstâcise
plural I (noi)
  • fâstâcim
(să)
  • fâstâcim
  • fâstâceam
  • fâstâcirăm
  • fâstâciserăm
  • fâstâcisem
a II-a (voi)
  • fâstâciți
(să)
  • fâstâciți
  • fâstâceați
  • fâstâcirăți
  • fâstâciserăți
  • fâstâciseți
a III-a (ei, ele)
  • fâstâcesc
(să)
  • fâstâcească
  • fâstâceau
  • fâstâci
  • fâstâciseră
Intrare: fâstâc
fâstâc1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâstâc
  • fâstâcul
  • fâstâcu‑
plural
  • fâstâcuri
  • fâstâcurile
genitiv-dativ singular
  • fâstâc
  • fâstâcului
plural
  • fâstâcuri
  • fâstâcurilor
vocativ singular
plural
fâstâc2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâstâc
  • fâstâcul
  • fâstâcu‑
plural
  • fâstâce
  • fâstâcele
genitiv-dativ singular
  • fâstâc
  • fâstâcului
plural
  • fâstâce
  • fâstâcelor
vocativ singular
plural
fâstâc3 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâstâc
  • fâstâcul
  • fâstâcu‑
plural
  • fâstâci
  • fâstâcii
genitiv-dativ singular
  • fâstâc
  • fâstâcului
plural
  • fâstâci
  • fâstâcilor
vocativ singular
plural
Intrare: fistic (fruct)
fistic2 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: Scriban, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fistic
  • fisticul
  • fisticu‑
plural
  • fisticuri
  • fisticurile
genitiv-dativ singular
  • fistic
  • fisticului
plural
  • fisticuri
  • fisticurilor
vocativ singular
plural
fâstâc3 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâstâc
  • fâstâcul
  • fâstâcu‑
plural
  • fâstâci
  • fâstâcii
genitiv-dativ singular
  • fâstâc
  • fâstâcului
plural
  • fâstâci
  • fâstâcilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fâstâci

  • 1. familiar A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: intimida zăpăci attach_file 2 exemple
    exemple
    • Se ameți și se fîstîci, cînd se văzu înconjurat de o mulțime de lume, și-l asurzise zgomotul ce se făcea în acel oraș. ISPIRESCU, L. 136.
      surse: DLRLC
    • Găinăreasa... își aruncă ochii asupră-i cu o căutătură așa de mîngîioasă și așa de plină de dragoste... încît feciorul de împărat se fîstîci oarecum, dară își ținu firea. ISPIRESCU, L. 185.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • probabil fâstâc
    surse: DEX '09 DEX '98

fistic (fruct) fâstâc

  • 1. Fruct al fisticului, cu sâmburele verde, uleios și plăcut la gust.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Ciocolată cu fistic.
      surse: DLRLC
    • Ceruse feciorului să-i aducă din înghețata cu fisticuri. CAMIL PETRESCU, O. II 108.
      surse: DLRLC

etimologie: