estravagant, ~ă a vz extravagant

estravaganță sf vz extravaganță

estravaganție sf vz extravaganță

extravagant, ~ă [At: MUMULEANU, P. V / V: (înv) est~, st~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr extravagant, it stravagante] 1-2 Excentric (1-2). 3 a Care șochează, contrariază, trădând extravaganța (1). 4 a (D. sume de bani, impozite etc.) Exagerat, exorbitant.

extravaganță sf [At: HELIADE, D. C. VII/13 / V: (înv) ~ție, est~, estravaganție, st~ / Pl: ~țe / E: fr extravagance, it estravagaza, stravaganza] 1 Atitudine, conduită, faptă etc. ieșită din comun, care contravine obișnuinței, uzanțelor, bunului simț sau rațiunii Si: excentricitate (1). 2 Atitudine care șochează, contrariază.

extravaganție sf vz extravaganță

*EXTRAVAGANT adj. și sm. 1 Ciudat, bizar ¶ 2 Care e contrar bunului simț, dreptei judecăți [fr.].

*EXTRAVAGANȚĂ (pl. -țe) sf. Ciudățenie; faptă extravagantă, năzdrăvănie, năzbîtie, nebunie [fr.].

EXTRAVAGANT, -Ă, extravaganți, -te, adj. Care caută cu orice preț să iasă din comun, să se deosebească de ceilalți; excentric. Om extravagant. ♦ Neobișnuit, ciudat. Vorbise o femeie subțire și înaltă, într-o haină albă de primăvară, foarte strînsă pe trup, cu mînecile acoperite de aripile unei extravagante pelerini. C. PETRESCU, A. 323. Hotărîrile cele mai extravagante se urmau în spiritul lui. D. ZAMFIRESCU, R. 146. Ce folosește în adevăr publicului cititor deaca un erudit, carele netăgăduit cunoaște foarte bine limbile antice și poate chiar gusta în sineși toate finețele scrierilor clasice, s-a opintit... a scălămba cel puțin acele creațiuni într-o limbă trivială sau extravagantă, greoaie sau pretențioasă? ODOBESCU, S. II 368.

EXTRAVAGANȚĂ, extravaganțe, s. f. Purtare, ținută, atitudine ieșită din comun, neobișnuită; faptă lipsită de judecată; ciudățenie, excentricitate.

EXTRAVAGANT, -Ă adj. Care dorește, care caută să iasă din comun; bizar, fantastic, excentric. ♦ Neobișnuit, ciudat. [< fr. extravagant].

EXTRAVAGANȚĂ s.f. Purtare, ținută bizară, neobișnuită; ciudățenie, excentricitate. [< fr. extravagance].

EXTRAVAGANT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care caută cu orice preț să iasă din comun; excentric. ◊ bizar, neobișnuit. (< fr. extravagant)

EXTRAVAGANȚĂ s. f. manifestare, ținută neobișnuită, bizară; excentricitate. (< fr. extravagance)

EXTRAVAGANT ~tă (~ți, ~te) 1) Care depășește limitele bunului simț; ieșit din comun; neobișnuit; excentric. Idei ~te. Îmbrăcăminte ~tă. 3) și substantival (despre persoane) Care șochează prin felul său de a fi; bizar; ciudat; neobișnuit. /<fr. extravagant

EXTRAVAGANȚĂ ~e f. 1) Caracter extravagant. 2) Manifestare extravagantă. /<fr. extravagance

extravagant a. și m. bizar, straniu.

extravaganță f. faptă extravagantă, ciudățenie afară din cale.

*extravagánt, -ă adj. (mlat. extrávagans, -ántis, d. lat. extra, afară, și vágans, -ántis, care rătăcește. V. vagabond). Excentric, bizar, fantastic: om, costum extravagant. Adv. În mod extravagant: a te purta extravagant.

*extravagánță f., pl. e (d. extravagant; fr. -ance). Starea de a fi extravagant, excentricitate, bizarerie. A face extravaganțe, a te purta, a vorbi extravagant.

extravagant adj. m., pl. extravaganți; f. extravagantă, pl. extravagante

extravaganță s. f., g.-d. art. extravaganței; pl. extravaganțe

extravagant adj. m., pl. extravaganți; f. extravagantă, pl. extravagante

extravaganță s. f., g.-d. art. extravaganței; pl. extravaganțe

extravagant adj. m., pl. extravaganți; f. sg. extravagantă, pl. extravagante

extravaganță s. f., g.-d. art. extravaganței; pl. extravaganțe

EXTRAVAGANT adj. v. neobișnuit.

EXTRAVAGANȚĂ s. bizarerie, ciudățenie, excentricitate, fantezie, originalitate, teribilism. (Ce sunt ~ele astea?)

EXTRAVAGANT adj. bizar, ciudat, curios, excentric, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, năstrușnic, neobișnuit, original, paradoxal, singular, straniu, (livr.) abracadabrant, (rar) străin, (pop.) pidosnic, pocit, poznaș, (Mold.) deșănțat, (Transilv., Ban. și Olt.) șod, (înv.) ciudos, (grecism înv.) paraxin, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) fistichiu, întors, sucit, trăsnit. (Ce chestie ~!)

EXTRAVAGANȚĂ s. bizarerie, ciudățenie, excentricitate, fantezie, originalitate, teribilism. (Ce sunt ~ele astea?)

Extravagant ≠ ordinar