2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

extorcare sf [At: DEX / V: est~ / Pl: ~cări / E: extorca] Obținere a unui lucru de la cineva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc Si: extorcat1, extorsiune.

EXTORCÁRE, extorcări, s. f. Acțiunea de a extorca și rezultatul ei; extorsiune. [Var.: estorcáre s. f.] – V. extorca.

EXTORCÁRE, extorcări, s. f. Acțiunea de a extorca și rezultatul ei; extorsiune. [Var.: estorcáre s. f.] – V. extorca.

EXTORCÁRE s.f. Acțiunea de a extorca și rezultatul ei; extorcație; extorsiune. [Var. estorcare s.f. / < extorca].

extorca vt [At: DEX / V: est~ / Pzi: ~chez / E: fr extorquer, lat extorquere] A obține un lucru de la cineva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc.

ESTORCÁ vb. I v. extorca.

ESTORCÁRE s. f. v. extorcare.

ESTORCÁRE s. f. v. extorcare.

EXTORCÁ, extorchez, vb. I. Tranz. A obține ceva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc. [Var.: estorcá vb. I] – Din fr. extorquer, lat. extorquere.

EXTORCÁ, extorchez, vb. I. Tranz. A obține un lucru de la cineva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc. [Var.: estorcá vb. I] – Din fr. extorquer, lat. extorquere.

ESTORCÁ, estorchez, vb. I. Tranz. (Franțuzism; cu privire la un obiect, la bani etc.) A obține ceva cu orice preț, mai ales prin înșelătorie, prin amenințări, prin forță, prin șantaj sau teroare; a stoarce.

EXTORCÁ, extorchez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A obține un lucru de la cineva cu forța, prin amenințări, șantaj etc.

ESTORCÁ vb. I. v. extorca.

ESTORCÁRE s.f. v. extorcare.

EXTORCÁ vb. I. tr. A obține (ceva, în special bani) cu forța, prin amenințări; a stoarce. [Var. estorca vb. I. / < fr. extorquer].

EXTORCÁ vb. tr. a obține ceva (în special bani) cu forța, prin amenințări; a stoarce. (< fr. extorquer, lat. extorquere)

A EXTORCÁ ~chéz tranz. (lucruri, promisiuni, favoruri etc.) A obține fără consimțământul deținătorului (prin amenințări, violentă, șantaj). /<fr. extorquer, lat. extorquere


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

extorcáre s. f., g.-d. art. extorcắrii; pl. extorcắri

extorcáre s. f., g.-d. art. extorcării; pl. extorcări

extorcá (a ~) vb., ind. prez. 3 extorcheáză

extorcá vb., ind. prez. 1 sg. extorchéz, 3 sg. și pl. extorcheáză

arată toate definițiile

Intrare: extorcare
extorcare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • extorcare
  • extorcarea
plural
  • extorcări
  • extorcările
genitiv-dativ singular
  • extorcări
  • extorcării
plural
  • extorcări
  • extorcărilor
vocativ singular
plural
estorcare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • estorcare
  • estorcarea
plural
  • estorcări
  • estorcările
genitiv-dativ singular
  • estorcări
  • estorcării
plural
  • estorcări
  • estorcărilor
vocativ singular
plural
Intrare: extorca
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • extorca
  • extorcare
  • extorcat
  • extorcatu‑
  • extorcând
  • extorcându‑
singular plural
  • extorchea
  • extorcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • extorchez
(să)
  • extorchez
  • extorcam
  • extorcai
  • extorcasem
a II-a (tu)
  • extorchezi
(să)
  • extorchezi
  • extorcai
  • extorcași
  • extorcaseși
a III-a (el, ea)
  • extorchea
(să)
  • extorcheze
  • extorca
  • extorcă
  • extorcase
plural I (noi)
  • extorcăm
(să)
  • extorcăm
  • extorcam
  • extorcarăm
  • extorcaserăm
  • extorcasem
a II-a (voi)
  • extorcați
(să)
  • extorcați
  • extorcați
  • extorcarăți
  • extorcaserăți
  • extorcaseți
a III-a (ei, ele)
  • extorchea
(să)
  • extorcheze
  • extorcau
  • extorca
  • extorcaseră
verb (VT204)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • estorca
  • estorcare
  • estorcat
  • estorcatu‑
  • estorcând
  • estorcându‑
singular plural
  • estorchea
  • estorcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • estorchez
(să)
  • estorchez
  • estorcam
  • estorcai
  • estorcasem
a II-a (tu)
  • estorchezi
(să)
  • estorchezi
  • estorcai
  • estorcași
  • estorcaseși
a III-a (el, ea)
  • estorchea
(să)
  • estorcheze
  • estorca
  • estorcă
  • estorcase
plural I (noi)
  • estorcăm
(să)
  • estorcăm
  • estorcam
  • estorcarăm
  • estorcaserăm
  • estorcasem
a II-a (voi)
  • estorcați
(să)
  • estorcați
  • estorcați
  • estorcarăți
  • estorcaserăți
  • estorcaseți
a III-a (ei, ele)
  • estorchea
(să)
  • estorcheze
  • estorcau
  • estorca
  • estorcaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)