9 definiții pentru extorcare estorcare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

extorcare sf [At: DEX / V: est~ / Pl: ~cări / E: extorca] Obținere a unui lucru de la cineva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc Si: extorcat1, extorsiune.

EXTORCÁRE, extorcări, s. f. Acțiunea de a extorca și rezultatul ei; extorsiune. [Var.: estorcáre s. f.] – V. extorca.

EXTORCÁRE, extorcări, s. f. Acțiunea de a extorca și rezultatul ei; extorsiune. [Var.: estorcáre s. f.] – V. extorca.

EXTORCÁRE s.f. Acțiunea de a extorca și rezultatul ei; extorcație; extorsiune. [Var. estorcare s.f. / < extorca].

ESTORCÁRE s. f. v. extorcare.

ESTORCÁRE s. f. v. extorcare.

ESTORCÁRE s.f. v. extorcare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

extorcáre s. f., g.-d. art. extorcắrii; pl. extorcắri

extorcáre s. f., g.-d. art. extorcării; pl. extorcări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EXTORCÁRE s. (fig.) stoarcere. (~ cuiva de bani.)

EXTORCARE s. (fig.) stoarcere. (~ cuiva de bani.)

Intrare: extorcare
extorcare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • extorcare
  • extorcarea
plural
  • extorcări
  • extorcările
genitiv-dativ singular
  • extorcări
  • extorcării
plural
  • extorcări
  • extorcărilor
vocativ singular
plural
estorcare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • estorcare
  • estorcarea
plural
  • estorcări
  • estorcările
genitiv-dativ singular
  • estorcări
  • estorcării
plural
  • estorcări
  • estorcărilor
vocativ singular
plural