2 intrări

26 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

explodare sf [At: POLIZU / Pl: ~dări / E: exploda] 1 Descompunere violentă a explozivilor, proiectilelor, reactoarelor etc. sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, degajând brusc căldură și gaze sub presiune care produc zguduiri, bubuituri și efectuare rapidă de lucru mecanic Si: explodat1 (1). 2 Provocare a unei explozii în mod accidental (datorită manipulării greșite a explozivilor, a aparatelor care funcționează cu gaze sub o presiune etc.) sau intenționat, prin mijloace adecvate, în scopul realizării unei distrugeri Si: explodat1 (2). 3 Sfărâmare a aparatelor cu gaze sub presiune, din cauza creșterii peste limită a presiunii interioare Si: explodat1 (3). 4 Dezintegrare a minelor, proiectilelor etc. în urma exploziei (1) Si: explodat1 (4). 5 Erupție bruscă a vulcanilor Si: explodat1 (5). 6 (Fig; rar) Exteriorizare bruscă și zgomotoasă a sentimentelor unor persoane Si: explodat1 (6). 7 Dislocare a unui masiv de rocă, de zidărie etc. cu ajutorul unui exploziv Si: explodat1 (7), împușcare, pușcare. corectată

EXPLODÁRE, explodări, s. f. Acțiunea de a exploda și rezultatul ei; explozie. – V. exploda.

EXPLODÁRE, explodări, s. f. Acțiunea de a exploda și rezultatul ei; explozie. – V. exploda.

EXPLODÁRE, explodări, s. f. Acțiunea de a exploda.

explodáre s. f., g.-d. art. explodắrii; pl. explodắri

explodáre s. f., g.-d. art. explodării; pl. explodări

EXPLODÁRE s. 1. detonare. (~ dinamitei.) 2. spargere. (~ unui proiectil.)

EXPLODÁRE s.f. Acțiunea, faptul de a exploda. [< exploda].

exploada[1] v vz exploda

  1. În original, incorect accentuat: exploada LauraGellner

exploda [At: GM (1854), 3403/59 / V: (rar) ~loada[1], (îvr) esp~, (nob) ~oza / Pzi: ~dez / E: it esplodere, lat explodere] 1 vi (D. explozivi, proiectile, reactoare nucleare, vase etc.) A se descompune violent sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, degajând brusc căldură și gaze sub presiune, care produc zguduituri, bubuituri puternice și efectuare rapidă de lucru mecanic. 2 vt A provoca o explozie. 3 vi (D. aparate cu gaze sub presiune) A se sfărâma datorită creșterii peste limite a presiunii interioare. 4 vi (D. mine, proiectile, grenade etc.) A se distruge, a se preface în bucăți în urma exploziei (1) încărcăturii Si: a face explozie (4). 5 (D. vulcani) A erupe brusc. 6 vi (Fig; d. persoane) A se exterioriza brusc și zgomotos (prin vorbe, fapte, acțiuni) Si: a izbucni. modificată

  1. În original, incorect accentuat: ~loada LauraGellner

EXPLODÁ, explodez, vb. I. Tranz. 1. (Despre explozive, proiectile, reactoare nucleare, vase etc.; la pers. 3) A se descompune violent sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, dezvoltând brusc căldură și gaze sub presiune, care produc zguduituri, bubuituri puternice și efectuare rapidă de lucru mecanic; a face explozie. ♦ Tranz. A provoca o explozie. ♦ (Despre aparate care funcționează cu gaze sub presiune) A se sfărâma din cauza presiunii interioare. 2. (Despre vulcani) A erupe brusc, a expulza lavă, bombe vulcanice, gaze etc. 3. Fig. A interveni brusc și violent în discuție; a izbucni. – Din it. esplodere, lat. explodere. Cf. fr. exploser.

EXPLODÁ, explodez, vb. I. Tranz. 1. (Despre explozive, proiectile, reactoare nucleare, vase etc.; la pers. 3) A se descompune violent sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, dezvoltând brusc căldură și gaze sub presiune, care produc zguduituri, bubuituri puternice și efectuare rapidă de lucru mecanic; a face explozie. ♦ Tranz. A provoca o explozie. ♦ (Despre aparate care funcționează cu gaze sub presiune) A se sfărâma datorită presiunii interioare. 2. (Despre vulcani) A erupe brusc, a expulza lavă, bombe vulcanice, gaze etc. 3. Fig. A interveni brusc și violent în discuție; a izbucni. – Din it. esplodere, lat. explodere. Cf. fr. exploser.

EXPLODÁ, explodez, vb. I. Intranz. 1. (Despre o materie explozivă) A se descompune violent sub acțiuni termice sau mecanice, cu producere bruscă de căldură și dezvoltare de gaze sub mare presiune, care produc zguduituri și bubuituri puternice. Nitroglicerina explodează ușor. ♦ (Despre obuze, proiectile, mine etc.) A se sparge, a sări în aer prin aprinderea încărcăturii de explozibil; a face explozie. Aviația ajunsese deasupra lor. Una după alta. bombele șuierau și explodau, încadrîndu-i. CAMILAR, N. I 435. Au rămas... pogoane întregi de pămînt nelucrat, sterp de 18 ani, răscolit de obuzeașa cum au explodat. SAHIA, N. 17. ◊ Fig. Dînd muguri milioane, fără șoapte, Pădurile au explodat azi-noapte. JEBELEANU, P. 30. ♦ (Despre aparate care funcționează cu gaze sub presiune) A sări în aer, a se sfărîma datorită presiunii interioare. Buteliile de gaze lichefiate pot exploda dacă sînt ținute lîngă foc. ♦ (Despre gaze) A țîșni brusc în cursul unei erupții vulcanice. 2. Fig. A interveni în discuție brusc, pe neașteptate; a izbucni. Baloleanu se uită perplex o fracțiune de secundă, apoi explodă cu o indignare amicală. REBREANU, R. I 251.

explodá (a ~) vb., ind. prez. 3 explodeáză

explodá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. explodeáză

EXPLODÁ vb. 1. a detona. (Dinamita ~.) 2. a se sparge. (Un proiectil a ~ în aer.) 3. a plesni, a pocni. (Ce-a ~?)

ESPLODÁ vb. I. v. exploda.

EXPLODÁ vb. I. intr. 1. (Despre explozivi, proiectile etc.) A face explozie. ♦ (Despre aparate) A sări în aer, a se sfărâma datorită presiunii interioare. ♦ (Despre gaze) A izbucni (într-o erupție). 2. (Fig.) A izbucni, a răbufni într-o discuție. [Var. esploda vb. I. / < lat. explodere, cf. fr. exploser].

arată toate definițiile

Intrare: exploda
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) exploda explodare explodat explodând singular plural
explodea explodați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) explodez (să) explodez explodam explodai explodasem
a II-a (tu) explodezi (să) explodezi explodai explodași explodaseși
a III-a (el, ea) explodea (să) explodeze exploda explodă explodase
plural I (noi) explodăm (să) explodăm explodam explodarăm explodaserăm, explodasem*
a II-a (voi) explodați (să) explodați explodați explodarăți explodaserăți, explodaseți*
a III-a (ei, ele) explodea (să) explodeze explodau exploda explodaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) esploda esplodare esplodat esplodând singular plural
esplodea esplodați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) esplodez (să) esplodez esplodam esplodai esplodasem
a II-a (tu) esplodezi (să) esplodezi esplodai esplodași esplodaseși
a III-a (el, ea) esplodea (să) esplodeze esploda esplodă esplodase
plural I (noi) esplodăm (să) esplodăm esplodam esplodarăm esplodaserăm, esplodasem*
a II-a (voi) esplodați (să) esplodați esplodați esplodarăți esplodaserăți, esplodaseți*
a III-a (ei, ele) esplodea (să) esplodeze esplodau esploda esplodaseră
exploada
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
exploza
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: explodare
explodare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular explodare explodarea
plural explodări explodările
genitiv-dativ singular explodări explodării
plural explodări explodărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)