2 intrări

20 de definiții

EXPLODÁRE, explodări, s. f. Acțiunea de a exploda și rezultatul ei; explozie. – V. exploda.

EXPLODÁRE, explodări, s. f. Acțiunea de a exploda și rezultatul ei; explozie. – V. exploda.

EXPLODÁRE, explodări, s. f. Acțiunea de a exploda.

explodáre s. f., g.-d. art. explodắrii; pl. explodắri

explodáre s. f., g.-d. art. explodării; pl. explodări

EXPLODÁRE s. 1. detonare. (~ dinamitei.) 2. spargere. (~ unui proiectil.)

EXPLODÁRE s.f. Acțiunea, faptul de a exploda. [< exploda].

EXPLODÁ, explodez, vb. I. Tranz. 1. (Despre explozive, proiectile, reactoare nucleare, vase etc.; la pers. 3) A se descompune violent sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, dezvoltând brusc căldură și gaze sub presiune, care produc zguduituri, bubuituri puternice și efectuare rapidă de lucru mecanic; a face explozie. ♦ Tranz. A provoca o explozie. ♦ (Despre aparate care funcționează cu gaze sub presiune) A se sfărâma din cauza presiunii interioare. 2. (Despre vulcani) A erupe brusc, a expulza lavă, bombe vulcanice, gaze etc. 3. Fig. A interveni brusc și violent în discuție; a izbucni. – Din it. esplodere, lat. explodere. Cf. fr. exploser.

EXPLODÁ, explodez, vb. I. Tranz. 1. (Despre explozive, proiectile, reactoare nucleare, vase etc.; la pers. 3) A se descompune violent sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, dezvoltând brusc căldură și gaze sub presiune, care produc zguduituri, bubuituri puternice și efectuare rapidă de lucru mecanic; a face explozie. ♦ Tranz. A provoca o explozie. ♦ (Despre aparate care funcționează cu gaze sub presiune) A se sfărâma datorită presiunii interioare. 2. (Despre vulcani) A erupe brusc, a expulza lavă, bombe vulcanice, gaze etc. 3. Fig. A interveni brusc și violent în discuție; a izbucni. – Din it. esplodere, lat. explodere. Cf. fr. exploser.

EXPLODÁ, explodez, vb. I. Intranz. 1. (Despre o materie explozivă) A se descompune violent sub acțiuni termice sau mecanice, cu producere bruscă de căldură și dezvoltare de gaze sub mare presiune, care produc zguduituri și bubuituri puternice. Nitroglicerina explodează ușor. ♦ (Despre obuze, proiectile, mine etc.) A se sparge, a sări în aer prin aprinderea încărcăturii de explozibil; a face explozie. Aviația ajunsese deasupra lor. Una după alta. bombele șuierau și explodau, încadrîndu-i. CAMILAR, N. I 435. Au rămas... pogoane întregi de pămînt nelucrat, sterp de 18 ani, răscolit de obuzeașa cum au explodat. SAHIA, N. 17. ◊ Fig. Dînd muguri milioane, fără șoapte, Pădurile au explodat azi-noapte. JEBELEANU, P. 30. ♦ (Despre aparate care funcționează cu gaze sub presiune) A sări în aer, a se sfărîma datorită presiunii interioare. Buteliile de gaze lichefiate pot exploda dacă sînt ținute lîngă foc. ♦ (Despre gaze) A țîșni brusc în cursul unei erupții vulcanice. 2. Fig. A interveni în discuție brusc, pe neașteptate; a izbucni. Baloleanu se uită perplex o fracțiune de secundă, apoi explodă cu o indignare amicală. REBREANU, R. I 251.

explodá (a ~) vb., ind. prez. 3 explodeáză

explodá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. explodeáză

EXPLODÁ vb. 1. a detona. (Dinamita ~.) 2. a se sparge. (Un proiectil a ~ în aer.) 3. a plesni, a pocni. (Ce-a ~?)

EXPLODÁ vb. I. intr. 1. (Despre explozivi, proiectile etc.) A face explozie. ♦ (Despre aparate) A sări în aer, a se sfărâma datorită presiunii interioare. ♦ (Despre gaze) A izbucni (într-o erupție). 2. (Fig.) A izbucni, a răbufni într-o discuție. [Var. esploda vb. I. / < lat. explodere, cf. fr. exploser].

EXPLODÁ vb. intr. 1. (despre explozive, proiectile) a face explozie. 2. (despre aparate) a se sfărâma datorită presiunii interioare. 3. (despre gaze) a izbucni (într-o erupție). 4. (fig.) a izbucni, a răbufni. (< lat. explodere)

A EXPLODÁ ~éz 1. intranz. 1) (despre explozii, proiectile, gaze etc.) A produce explozie. 2) (despre instalații, substanțe explozive) A se sfărâma sub acțiunea presiunii interne; a sări în aer. 3) (despre vulcani) A erupe brusc. 4) fig. (despre persoane) A interveni brusc și violent într-o discuție; a izbucni. 2. tranz. (bombe, proiectile etc.) A face să producă explozie. [Sil. ex-plo-da] /<lat. explodere

*explodéz v. intr. (după fr. exploser, d. lat. explódere, explosum. V. aplaus, plauzibil). Izbucnesc, bufnesc, fac exploziune.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EXPLODÁRE s. 1. detonare. (~ dinamitei.) 2. spargere. (~ unui proiectil.)

EXPLODÁ vb. 1. a detona. (Dinamita ~.) 2. a se sparge. (Un proiectil a ~ în aer.) 3. a plesni, a pocni. (Ce-a ~?)

Intrare: exploda
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) exploda explodare explodat explodând singular plural
explodea explodați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) explodez (să) explodez explodam explodai explodasem
a II-a (tu) explodezi (să) explodezi explodai explodași explodaseși
a III-a (el, ea) explodea (să) explodeze exploda explodă explodase
plural I (noi) explodăm (să) explodăm explodam explodarăm explodaserăm, explodasem*
a II-a (voi) explodați (să) explodați explodați explodarăți explodaserăți, explodaseți*
a III-a (ei, ele) explodea (să) explodeze explodau exploda explodaseră
Intrare: explodare
explodare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular explodare explodarea
plural explodări explodările
genitiv-dativ singular explodări explodării
plural explodări explodărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)