2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

experimentat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: experimenta] 1-3 Experimentare (1-3).

experimentat2, ~ă a [At: CUCIURAN, D. 103/9 / V: (înv) esp~, (îvr) sp~ / Pl: ~ați, ~e / E: experimenta] 1 (D. oameni) Care are multă experiență într-un anumit domeniu Si: priceput, expert. 2 (Pex) Care a trecut prin multe încercări Si: încercat. 3 Care este (sau a fost) supus unei experiențe.

EXPERIMENTÁT, -Ă, experimentați, -te, adj. Care posedă multă experiență într-un domeniu, priceput; p. ext. care a trecut prin multe încercări; încercat. – V. experimenta.

EXPERIMENTÁT, -Ă, experimentați, -te, adj. Care posedă multă experiență într-un domeniu, priceput; p. ext. care a trecut prin multe încercări; încercat. – V. experimenta.

EXPERIMENTÁT, -Ă, experimentați, -te, adj. Care posedă experiență și cunoștințe practice într-un domeniu; instruit prin experiență; iscusit, priceput. Lăcătuș experimentat.Vezi tu potcoava asta, puiule? îl dăscăli cu un glas de corepetitor experimentat. REBREANU, R. II 74. ♦ Care are experiență în viață, care a trecut prin multe încercări; încercat. ÎI cheamă Patrocle, pentru că e un cîine de tîrg și pentru că e cuminte, experimentat, credincios și un protector al fetiței. IBRĂILEANU, S. 8.

EXPERIMENTÁT, -Ă adj. Care posedă multă experiență, priceput. ♦ Care a trecut prin multe încercări. [< experimenta].

EXPERIMENTÁT, -Ă adj. care posedă multă experiență, priceput. ◊ care a trecut prin multe încercări. (< experimenta)

EXPERIMENTÁT ~tă (~ți, ~te) 1) Care a acumulat experiență într-un domeniu de activitate. Medic ~. 2) Care a trecut prin greutățile vieții; încercat; călit; oțelit. /v. a experimenta

experimentat a. cu multă experiență.

*experimentát, -ă adj. Care are experiență (practică) a lucrurilor: om experimentat.

esperimenta v vz experimenta

esperimentat, ~ă a vz experimentat

experimenta vt [At: I. IONESCU, V. 35/11 / V: (înv) esp~, (rar) sperimânta[1] / Pzi: ~tez / E: fr expérimenter] 1 (C. i. obiecte, metode, procedee etc.) A supune la o probă, încercare, pentru a vedea dacă poate corespunde scopului, cerințelor etc. 2 A face un experiment (1). 3 (C. i. sentimente, trăiri etc.) A simți. corectată

  1. În original lipsește accentul — LauraGellner

EXPERIMENTÁ, experimentez, vb. I. Tranz. A încerca, a verifica prin experiență. – Din fr. expérimenter, lat. experimentare.

EXPERIMENTÁ, experimentez, vb. I. Tranz. A încerca, a verifica prin experiență. – Din fr. expérimenter, lat. experimentare.

EXPERIMENTÁ, experimentez, vb. I. Tranz. A încerca, a verifica prin experiențe. Am experimentat o nouă metodă de lucru.

ESPERIMENTÁ vb. I. v. experimenta.

EXPERIMENTÁ vb. I. tr. A verifica pe cale de experiment. [Var. esperimenta vb. I. / < fr. expérimenter].

EXPERIMENTÁ vb. tr. a verifica prin experiență. (< fr. expérimenter, lat. experimentare)

A EXPERIMENTÁ ~éz tranz. A verifica prin experimente. /<fr. expérimenter, lat. experimentare

experimentà v. 1. a verifica prin experiențe; 2. a face experiențe.

*experimentéz v. tr. (lat. experimentare, fr. expérimenter). Încerc, verific pin experiență.

arată toate definițiile

Intrare: experimentat
experimentat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • experimentat
  • experimentatul
  • experimentatu‑
  • experimenta
  • experimentata
plural
  • experimentați
  • experimentații
  • experimentate
  • experimentatele
genitiv-dativ singular
  • experimentat
  • experimentatului
  • experimentate
  • experimentatei
plural
  • experimentați
  • experimentaților
  • experimentate
  • experimentatelor
vocativ singular
plural
esperimentat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • esperimentat
  • esperimentatul
  • esperimentatu‑
  • esperimenta
  • esperimentata
plural
  • esperimentați
  • esperimentații
  • esperimentate
  • esperimentatele
genitiv-dativ singular
  • esperimentat
  • esperimentatului
  • esperimentate
  • esperimentatei
plural
  • esperimentați
  • esperimentaților
  • esperimentate
  • esperimentatelor
vocativ singular
plural
Intrare: experimenta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • experimenta
  • experimentare
  • experimentat
  • experimentatu‑
  • experimentând
  • experimentându‑
singular plural
  • experimentea
  • experimentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • experimentez
(să)
  • experimentez
  • experimentam
  • experimentai
  • experimentasem
a II-a (tu)
  • experimentezi
(să)
  • experimentezi
  • experimentai
  • experimentași
  • experimentaseși
a III-a (el, ea)
  • experimentea
(să)
  • experimenteze
  • experimenta
  • experimentă
  • experimentase
plural I (noi)
  • experimentăm
(să)
  • experimentăm
  • experimentam
  • experimentarăm
  • experimentaserăm
  • experimentasem
a II-a (voi)
  • experimentați
(să)
  • experimentați
  • experimentați
  • experimentarăți
  • experimentaserăți
  • experimentaseți
a III-a (ei, ele)
  • experimentea
(să)
  • experimenteze
  • experimentau
  • experimenta
  • experimentaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • esperimenta
  • esperimentare
  • esperimentat
  • esperimentatu‑
  • esperimentând
  • esperimentându‑
singular plural
  • esperimentea
  • esperimentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • esperimentez
(să)
  • esperimentez
  • esperimentam
  • esperimentai
  • esperimentasem
a II-a (tu)
  • esperimentezi
(să)
  • esperimentezi
  • esperimentai
  • esperimentași
  • esperimentaseși
a III-a (el, ea)
  • esperimentea
(să)
  • esperimenteze
  • esperimenta
  • esperimentă
  • esperimentase
plural I (noi)
  • esperimentăm
(să)
  • esperimentăm
  • esperimentam
  • esperimentarăm
  • esperimentaserăm
  • esperimentasem
a II-a (voi)
  • esperimentați
(să)
  • esperimentați
  • esperimentați
  • esperimentarăți
  • esperimentaserăți
  • esperimentaseți
a III-a (ei, ele)
  • esperimentea
(să)
  • esperimenteze
  • esperimentau
  • esperimenta
  • esperimentaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)