exista [At: CAIET 65^v / V: (înv) esi~ (Pzi: esistez), ezi~, (reg) ezixta, ~ti^[1] / P: eg-zi~ / Pzi: exist, (înv) ~tez / E: fr exister, lat existere] 1 vi A avea ființă Si: a fi. 2 vi (De obicei cu determinări locale) A se găsi Si: (îvr) a existarisi, a existelui. 3 vi A fi real. 4 vi A trăi. 5 vi (De obicei impersonal; adesea în construcții negative) A fi posibil. 6 vi și (pfm) vri (Exclamativ; în construcții negative) Nu se poate! 7 vi A se manifesta. 8 vi A apărea. 9 vi A dura. 10 vi A conta. corectată

EXISTÁ, exíst, vb. I. Intranz. A fi, a se afla, a se găsi în realitate; a trăi, a se manifesta. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. exister, lat. existere.

EXISTÁ, exíst, vb. I. Intranz. A fi, a se afla, a se găsi în realitate; a trăi, a se manifesta. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. exister, lat. existere.

EXISTÁ, exíst, vb. I. Intranz. A fi, a se afla, a se găsi în realitate, a avea ființă; a trăi, a viețui, a se manifesta. Oamenii trebuie să simtă că există o autoritate! zise bătrînul Miron. REBREANU, R. II 21. Virtutea pentru dînșii, ea nu există. EMINESCU, O. I 56.

existá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exístă

existá vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. exíst, 3 sg. și pl. exístă

EXISTÁ vb. 1. v. afla. 2. v. avea. 3. v. trăi. 4. v. dăinui. 5. v. data. 6. v. consta.

EXISTÁ vb. I. intr. A avea ființă, existență, a fi, a se afla; a trăi; a se manifesta. [Pron. eg-zis-, p.i. exíst. / < fr. exister, lat. existere].

EXISTÁ vb. intr. a avea existență, a fi, a se afla; a se manifesta. (< fr. exister, lat. existere)

A EXISTÁ exíst intranz. 1) A se afla în realitate; a fi; a ființa. 2) (despre ființe) A se afla în viață; a fi viu; a trăi; a viețui. /<fr. exister, lat. existere

existà v. 1. a avea ființă, a trăi; 2. a se afla, a fi acum.

esista v vz exista

existi v vz exista

ezista v vz exista

ezixta v vz exista

*exíst, a -á v. intr. (fr. exister, d. lat. existere, d. sistere, a fixa. V. a-sist). Am ființă, ființez, sînt, trăĭesc: toate anumalele care există. Sînt, persist, rezist: piramidele din Egipt există de zecĭ de secule. – Ob. egz- (după fr.).

EXISTÁ vb. 1. a se afla, a fi, a se găsi, (pop.) a sta. (~ acolo mărfuri în mare cantitate.) 2. a avea, a fi, a se găsi. (~ cine să m-ajute.) 3. a fi, a trăi, a viețui, (rar) a ființa, (reg.) a lăbădui, (înv.) a dăinui. (Cît ~, omul învață.) 4. a dăinui, a dura, a fi, a se menține, a se păstra, a se perpetua, a persista, a rămîne, a trăi, a ține, (rar) a subzista, (înv.) a locui, a petréce, a sta, a via. (Cît va ~ lumea și pămîntul; vechi obicei care ~ și aslăzi.) 5. a data. (Acest obicei ~ de un secol.) 6. a se afla, a consta, a rezida. (Tot secretul ~ în aceea că...)

AD IMPOSIBILIUM NULLA EST OBLIGATIO (lat.) pentru imposibil nu există nicio obligație – Adagiu exprimând ideea că debitorul este exonerat de o obligație în cazul în care aceasta nu poate fi executată din cauze neimputabile lui.

ALL GOOD THINGS WHICH EXIST ARE THE FRUITS OF ORIGINALITY (engl.) toate lucrurile bune câte există sunt roadele originalității – J. St. Mill, „On Liberty”, Introducere. Efortul creator al omului este cel care conferă valoare lucrurilor.

COGITO, ERGO SUM (lat.) gândesc, deci (sunt) exist – Decartes, „Principia philosophiae”, IV. Celebră teză care exprimă, în formă concentrată, caracterul antidogmatic și raționalist al filozofiei carteziene, proclamând totodată drept adevăr indubitabil – dovadă a existenței – gândirea.