EXIGUU, -UĂ, exigui, -ue, adj. (Livr.) 1. Exigent. 2. Foarte mic, nesemnificativ; insuficient. [Pr.: -gu-u] – Din fr. exigu, lat. exigŭus.

exiguu, ~ă a [At: LM / V: (înv) esi~ / P: ~gu-u / Pl: nct / E: lat exiguus] (Rar) 1 Mic (1). 2 Puțin.

EXIGUU, -UĂ adj. (Liv.) 1. Exact; exigent. 2. Mic, nesemnificativ, strîmt. [Pron. -gu-u. / cf. fr. exigu, lat. exiguus, it. esiguo].

EXIGUU, -UĂ adj. 1. exact; exigent. 2. mic, nesemnificativ. (< fr. exigu, lat. exiguus)

esiguu, ~ă^[1] a vz exiguu modificată

!exiguu (livr.) [guu pron. guŭ] (desp. -guu)/exiguu [guu pron. guu] (desp. -gu-u) adj. m., pl. exigui (desp. -gui); f. exiguă (desp. -gu-ă), pl. exigue (desp. -gu-e)

*exiguu (livr.) (-gu-u) adj. m., pl. exigui (-gui); f. exiguă (-gu-ă), pl. exigue (-gu-e)

exiguu adj. m., pl. exigui; f. sg. exiguă, pl. exigue

Dionisie cel Mic (Exiguul) (c. 470-c. 540), călugăr din Constantinopol, n. în Sciția Mică (Dobrogea de azi), chemat la Roma de papa Gelasiu, datorită strălucitelor sale studii făcute în Orient, și numit superiorul m-rii Sf. Anastasia. A tradus multe lucrări din greacă în latină, printre care Cartea despre Paști și Argumente pascale. Este și autorul unui nou calcul pascal în Apus și a fixat cronologia erei creștine, luînd pentru prima oară în calcul pentru numărătoarea anilor nașterea lui Hristos, cu o eroare de 4-5 ani. Acest sistem de calcul, cu toată eroarea lui, s-a impus la cele mai multe popoare europene, generalizându-se și la necreștini.

Exiguul v. Dionisie cel Mic (Exiguul).