7 definiții pentru exiguu

EXÍGUU, -UĂ, exigui, -ue, adj. (Livr.) 1. Exigent. 2. Foarte mic, nesemnificativ; insuficient. [Pr.: -gu-u] – Din fr. exigu, lat. exigŭus.

*exíguu (livr.) (-gu-u) adj. m., pl. exígui (-gui); f. exíguă (-gu-ă), pl. exígue (-gu-e)

exíguu adj. m., pl. exígui; f. sg. exíguă, pl. exígue

EXÍGUU, -UĂ adj. (Liv.) 1. Exact; exigent. 2. Mic, nesemnificativ, strâmt. [Pron. -gu-u. / cf. fr. exigu, lat. exiguus, it. esiguo].

EXÍGUU, -UĂ adj. 1. exact; exigent. 2. mic, nesemnificativ. (< fr. exigu, lat. exiguus)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

Dionisie cel Mic (Exiguul) (c. 470-c. 540), călugăr din Constantinopol, n. în Sciția Mică (Dobrogea de azi), chemat la Roma de papa Gelasiu, datorită strălucitelor sale studii făcute în Orient, și numit superiorul m-rii Sf. Anastasia. A tradus multe lucrări din greacă în latină, printre care Cartea despre Paști și Argumente pascale. Este și autorul unui nou calcul pascal în Apus și a fixat cronologia erei creștine, luînd pentru prima oară în calcul pentru numărătoarea anilor nașterea lui Hristos, cu o eroare de 4-5 ani. Acest sistem de calcul, cu toată eroarea lui, s-a impus la cele mai multe popoare europene, generalizându-se și la necreștini.

Exiguul v. Dionisie cel Mic (Exiguul).

Intrare: exiguu
exiguu adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular exiguu exiguul exiguă exigua
plural exigui exiguii exigue exiguele
genitiv-dativ singular exiguu exiguului exigue exiguei
plural exigui exiguilor exigue exiguelor
vocativ singular
plural