17 definiții pentru exigent esigent exigeant exigint

exigent, ~ă [At: CALENDAR (1861), 34/27 / V: (înv) esi~, (îvr) ~geant, ~igint / Pl: ~nți, ~e / E: fr exigeant, lat exigens, -ntis] 1 a Care pretinde mult de la alții și de la sine însuși Si: pretențios. 2 a (D. acțiuni) Care este realizat cu meticulozitate. 3 a (D. lucruri) Dificil de realizat. 4 a (D. plante) Care necesită condiții speciale de îngrijire.

EXIGÉNT, -Ă, exigenți, -te, adj. Care pretinde multă grijă, strictețe, corectitudine de la alții (și de la sine însuși) în privința îndeplinirii unei datorii; pretențios. – Din fr. exigeant, lat. exigens, -ntis.

EXIGÉNT, -Ă, exigenți, -te, adj. Care pretinde multă grijă, strictețe, corectitudine de la alții (și de la sine însuși) în privința îndeplinirii unei datorii; pretențios. – Din fr. exigeant, lat. exigens, -ntis.

EXIGÉNT, -Ă, exigenți, -te, adj. (Despre oameni) Care cere mult de la alții și de la sine însuși; care pretinde mult; pretențios. Devine din ce în ce mai puțin exigent cu cei cari și cu ceea ce-l incunjură. CARAGIALE, O. VII 45. Bag... de seamă că deviu din ce în ce mai exigent și că nu fac alta decît a scoate mereu la mărunte ponoase cărții tale. ODOBESCU, S. III 38. ♦ (Despre lucruri) Care cere efort și măiestrie pentru a fi realizat. Prozodia complicată și exigentă a versului alexandrin. ODOBESCU, S. I 246.

exigént adj. m., pl. exigénți; f. exigéntă, pl. exigénte

exigént adj. m., pl. exigénți; f. sg. exigéntă, pl. exigénte

EXIGÉNT adj. 1. pretențios, riguros, sever, (rar) pretensiv. (Un profesor ~.) 2. v. conștiincios.

Exigent ≠ indulgent, tolerant, liberal, îngăduitor

EXIGÉNT, -Ă adj. Care cere multă grijă, multă atenție, care pretinde îndeplinirea strictă a datoriei; pretențios. [Cf. fr. exigeant, lat. exigens].

EXIGÉNT, -Ă adj. care necesită multă grijă, strictețe; pretențios, sever; exiguu (1). (< fr. exigeant, lat. exigens)

EXIGÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre persoane și despre manifestările lor) Care se caracterizează prin lipsă de indulgență; aspru; dur; sever. 2) Care manifestă grijă sporită și corectitudine în îndeplinirea anumitor obligații sau în realizarea lucrurilor. /<fr. exigeant, lat. exigens, ~ntis

exigent a. care exige mult: ești prea exigent.

*exigént, -ă adj. (lat. éxigens, -éntis). Care exige mult: profesor exigent cu eleviĭ luĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EXIGENT adj. 1. pretențios, riguros, sever, (rar) pretensiv. (Un profesor ~.) 2. conștiincios, meticulos, minuțios, scrupulos. (Un om ~.)

Intrare: exigent
exigent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular exigent exigentul exigentă exigenta
plural exigenți exigenții exigente exigentele
genitiv-dativ singular exigent exigentului exigente exigentei
plural exigenți exigenților exigente exigentelor
vocativ singular
plural
esigent
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
exigeant
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
exigint
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.