17 definiții pentru exigent esigent exigeant exigint


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

exigent, ~ă [At: CALENDAR (1861), 34/27 / V: (înv) esi~, (îvr) ~geant, ~igint / Pl: ~nți, ~e / E: fr exigeant, lat exigens, -ntis] 1 a Care pretinde mult de la alții și de la sine însuși Si: pretențios. 2 a (D. acțiuni) Care este realizat cu meticulozitate. 3 a (D. lucruri) Dificil de realizat. 4 a (D. plante) Care necesită condiții speciale de îngrijire.

EXIGÉNT, -Ă, exigenți, -te, adj. Care pretinde multă grijă, strictețe, corectitudine de la alții (și de la sine însuși) în privința îndeplinirii unei datorii; pretențios. – Din fr. exigeant, lat. exigens, -ntis.

EXIGÉNT, -Ă, exigenți, -te, adj. Care pretinde multă grijă, strictețe, corectitudine de la alții (și de la sine însuși) în privința îndeplinirii unei datorii; pretențios. – Din fr. exigeant, lat. exigens, -ntis.

EXIGÉNT, -Ă, exigenți, -te, adj. (Despre oameni) Care cere mult de la alții și de la sine însuși; care pretinde mult; pretențios. Devine din ce în ce mai puțin exigent cu cei cari și cu ceea ce-l incunjură. CARAGIALE, O. VII 45. Bag... de seamă că deviu din ce în ce mai exigent și că nu fac alta decît a scoate mereu la mărunte ponoase cărții tale. ODOBESCU, S. III 38. ♦ (Despre lucruri) Care cere efort și măiestrie pentru a fi realizat. Prozodia complicată și exigentă a versului alexandrin. ODOBESCU, S. I 246.

EXIGÉNT, -Ă adj. Care cere multă grijă, multă atenție, care pretinde îndeplinirea strictă a datoriei; pretențios. [Cf. fr. exigeant, lat. exigens].

EXIGÉNT, -Ă adj. care necesită multă grijă, strictețe; pretențios, sever; exiguu (1). (< fr. exigeant, lat. exigens)

EXIGÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre persoane și despre manifestările lor) Care se caracterizează prin lipsă de indulgență; aspru; dur; sever. 2) Care manifestă grijă sporită și corectitudine în îndeplinirea anumitor obligații sau în realizarea lucrurilor. /<fr. exigeant, lat. exigens, ~ntis

exigent a. care exige mult: ești prea exigent.

*exigént, -ă adj. (lat. éxigens, -éntis). Care exige mult: profesor exigent cu eleviĭ luĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

exigént adj. m., pl. exigénți; f. exigéntă, pl. exigénte

exigént adj. m., pl. exigénți; f. sg. exigéntă, pl. exigénte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EXIGÉNT adj. 1. pretențios, riguros, sever, (rar) pretensiv. (Un profesor ~.) 2. v. conștiincios.

EXIGENT adj. 1. pretențios, riguros, sever, (rar) pretensiv. (Un profesor ~.) 2. conștiincios, meticulos, minuțios, scrupulos. (Un om ~.)

Exigent ≠ indulgent, tolerant, liberal, îngăduitor

Intrare: exigent
exigent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exigent
  • exigentul
  • exigentu‑
  • exigentă
  • exigenta
plural
  • exigenți
  • exigenții
  • exigente
  • exigentele
genitiv-dativ singular
  • exigent
  • exigentului
  • exigente
  • exigentei
plural
  • exigenți
  • exigenților
  • exigente
  • exigentelor
vocativ singular
plural
esigent
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
exigeant
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
exigint
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)